default-logo

„L-ai mai citit pe Eminescu?”

Când am intrat în primul an la facultate, ca orice student la început de cale, îmi cheltuiam repede bursa.

Odată, fiind strâmtorată de situaţia financiară în care mă aflam, l-am sunat pe tata:

– Tăticule, ştii, în luna aceasta am cam rămas fără bani şi aş avea nevoie de ajutor.

La care tata, după câteva clipe de tăcere, mi-a zis:

– Păi, draga tatei, mai citeşte şi tu vreo carte. Uite, de exemplu, pe Eminescu:

,, De la Nistru pân’ la Tisa,

Tot românul plânsu’ mi-sa,

Că nu mai poate străbate,

De-atâta strainătate…”, a început tata să-mi recite cu putere.

Nu prea am înţeles ce legătură are ,,Doina” lui Eminescu cu problema mea, dar n-am mai insistat. Însă, pentru că nu mai ştiam ce să fac, peste câteva zile l-am sunat din nou:

– Tăticule, ştii, în legătură cu rugămintea mea…

– L-ai mai citit pe Eminescu?, m-a întrebat tata pe un ton serios.

– Păi, l-am citit de-atâtea ori. Iar ,,Doina” lui Eminescu o cunosc pe de rost încă din copilărie. Şi apoi, ce legătură are cu ceea ce te-am rugat?, l-am întrebat mai mult în şoaptă.

– Chiar dacă l-ai citit, mai citeşte-l o dată!, a insistat parintele meu. Şi după aceea vorbim.

Am mers supărată în bibliotecă, am căutat cartea şi-am început s-o răsfoiesc, iar pe la mijlocul ei am dat de-o bursă nouă.

Săracul tata, se vede că a intuit ceea ce se întâmplă în viaţa unui student şi a hotărât să mă ajute încă de dinainte ca eu s-o ştiu.

Zilele trecute, când am intrat din nou în biblioteca tăcută şi calmă, am dat de aceeaşi carte. Am luat-o în mână, ca pe-o amintire veche şi am început s-o răsfoiesc ca şi atunci, de demult. Numai că de data aceasta, nu mă mai aşteptam să găsesc în ea vreo bursă nouă, dar m-am gândit la o scrisoare sau la un bilet uitat, care să înceapă cu: ,,Draga mea, l-ai mai citit pe Eminescu ?” 

 

Doina DABIJA / UZPR

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.