De-a lungul timpului, locul retras, puternic energizat, protejat de măreția munților, aerul curat au făcut ca Bușteniul să constituie loc de atracție pentru turiști, cât și pentru persoane și personalități dornice de odihnă, relaxare și înfăptuirea pasiunilor creatoare.
Unul dintre aceștia a fost și scriitorul și jurnalistul român Cezar Petrescu, care, deși s-a născut în județul Bacău, în anul 1892, a preferat să își cumpere o casă aici, pe o stradă liniștită, de la poalele munților, situată pe partea stângă a localității, la extremitatea dinspre Brașov. Strada astăzi poartă numele scriitorului. Aici și-a petrecut viața timp de 24 de ani, în perioada 1937- 1960, când a realizat cea mai mare parte a creației sale. După tumultul vieții în care l-a purtat profesia de jurnalist puternic implicat în viața societății, aici și-a găsit liniștea necesară creației literare, după cum a afirmat el însuși.
Privită din exterior, este o casă solidă, din piatră, cu etaj, cu verandă, cu balustradă de lemn, cu ancadramente de culoare la ferestre și cupole.
Pe unul din pereții verandei este fixată o plăcuță pe care sunt menționați moștenitorii-donatori ai casei către statul român: soția- Florica, surorile: Ștefania, Aurelia, Smaranda, Silvia, fratele – Virgiliu.
În curtea casei se află statuia scriitorului pe al cărei soclu este un citat prin care autorul își formulează un modest, în realitate măreț și realist crez artistic: ”Fără a mă asemui cu marele Balzac, încercat-am și eu, năzuit-am și eu să scriu o cronică a epocii mele, a patriei mele, a poporului meu.” O completare a crezului său artistic se află și într-o mărturisire existentă în muzeu: ”îndeletnicirea scriitoricească a fost unica rațiune a existenței mele, unica justificare a trecerii mele prin viață”. Atât prin aspectul exterior, cât și prin cel interior, casa se înscrie în cel mai autentic stil românesc și oferă o sinteză a vieții și activității omului, scriitorului și jurnalistului Cezar Petrescu.
Este alcătuită din demisol și două etaje. Primul etaj este format dintr-un hol pe mijloc și patru camere, transformate doar în trei.
În camera din dreapta se află o bogată expoziție documentară, dedicată devenirii omului și scriitorului Cezar Petrescu. Cum este și firesc, se începe cu fotografii care prezintă rădăcinile acestuia: casa bunicilor, chipul tatălui Dimitrie Petrescu și cursul de agronomie al acestuia care fusese inginer agronom și profesor. O fotografie o înfățișează pe mama autorului, Olga Comoniță, care a locuit aici un timp, alta oferă imaginea tandră a mamei cu fiul ei Cezar. După cum însuși mărturisește, de la tatăl său ”a moștenit sensibilitatea artistică, dragostea de natură și pasiunea intelectuală” și de la mamă: ”energia, voința și simțul realist” (pliant documentar).
Pentru mama sa care a locuit un timp aici avea o dragoste și un respect deosebite și ei îi dedica primul volum când publica o carte. Anii de școală sunt evocați prin caietul din clasa întâi și romanul ”Apostolul” dedicat profesorului său Nicolae Apostol.
O hartă urmărește drumurile lui Cezar Petrescu prin București.
Cea mai mare parte a expoziției oferă o imagine a scriitorului și graficianului Cezar Petrescu. O parte din cele 70 de volume câte a scris în total se află aici: ”Întunecare”, ”Apostolul”, ”Fram, ursul polar”, ”Năluca”, ”Pif-Paf-Puf” etc.
Expoziția evidențiază totodată cultul lui Cezar Petrescu pentru mama sa căreia i-a dedicat cartea ”Papirul” și pentru Mihai Eminescu căruia i-a consacrat opera sa capitală, trilogia: ”Luceafărul”, ”Nirvana”, ”Carmen Seculare” și un volum ”Romanul lui Eminescu”, despre care se spune fără să existe dovezi că i-au adus un câștig așa de mare, încât i-a permis să își cumpere casa de la Bușteni. Opera literară a scriitorului s-a bucurat de recunoaștere internațională și într-o vitrină pot fi privite traduceri ale acesteia în limbile: italiană, franceză, maghiară, engleză, rusă. Cărți cu dedicații primite de la scriitori: Panait Istrati, Sadoveanu, Demostene Botez etc. și o fotografie care îl înfățișează împreună cu prietenii conturează deja sentimentul colegialității și al prieteniei care l-a caracterizat întreaga viață, fapt apreciat de George Călinescu: ”Cezar Petrescu ca om trăiește din cultul prieteniei, din afecțiune.”
Holul este dedicat artei și prieteniei, dovadă cele trei sculpturi: Horia, Cloșca și Crișan, primite în dar de la Oscar Han, cât și tablourile care i-au fost oferite în anul 1944 de către Iser, Damian, Theodorescu Sion, George Löwendal. Obiecte tradiționale: o scoarță românească, o laviță sculptată în lemn, alternează cu cele moderne: pendula, oglindă de cristal. O fotografie îl înfățișează pe autor alături de ultima soție.
În stânga se află sufrageria care evidențiază gustul autorului pentru arta populară românească: mobilier simplu, lucrat pe comandă la București în stil românesc, ceramică de Transilvania, covoare oltenești, ștergare, elemente pe care le vom întâlni aproape în toate camerele muzeului.
Biroul de primire este dotat cu mobilier din lemn de brad, după schițe făcute de el, vase de ceramică, statuetă, pat, birou, covor pe jos. Aici se află 1700 de cărți din cele 12.000 câte sunt în muzeu și ilustrații ale romanului ”Fram, ursul polar”.
Orice locșor din muzeu are o valoare documentară. În timp ce urci la etajul superior pe o scară din lemn, poți admira ilustrații ale romanului ”Fram, ursul polar”, realizate de Adriana Mihăilescu, pe pereții laterali, peretare țesute în război, tablouri cu peisaje din țară, biserici, troițe și chipuri de țărani.
Camerele de la etajul al doilea: holul, dormitorul, biroul de iarnă, biroul bibliotecă, veranda, prin felul în care au fost conservate și distribuite obiectele care au aparținut lui Cezar Petrescu, fac din acesta o prezență vie, reușind să reflecte atât calitățile intelectuale ale scriitorului, cât și pasiunile și deprinderile omului Cezar Petrescu.
Holul prin exponatele sale oferă o miniexpoziție de artă, sculptură, pictură și creație populară. Dormitorul creează impresia de tihnă, într-un spațiu intim și odihnitor. Pe lângă obiectele de mobilier nelipsite dintr-o astfel de cameră, halatele de baie așteaptă parcă să fie îmbrăcate.
Camera în care scriitorul petrecea cel mai mult timp, 12 ore pe zi, este biroul de iarnă. Aceasta este și cea mai călduroasă încăpere din casă. În afară de obiecte cu care ne-am obișnuit deja: scoarțe, șifonier, bibliotecă, lampă, tablouri, apar elemente noi, precum servieta și pălăria, care trimit cu gândul la imaginea lui Cezar Petrescu, omul.
Biroul bibliotecă conține cel mai vechi mobilier din casă, adus în 1928 de la Averești și o colecție de aproximativ 2000 de volume conservate foarte bine de muzeu printr-o tehnică specială. Scriitorul pare prezent la masa de scris, folosind tocul, sugativa, citind/ compunând scrisori sau gândind la marele Eminescu pe care îl poate privi într-o statuetă sau admirând tablourile lui Eugen Doucet, Anatol Vulpe, Tonitza, Naum, Aurel Jiquidi expuse aici. Autorul prezent în lumea ideilor abstracte, gândind la personajele sale are însă și viață personală și o fotografie îl înfățișează împreună cu fiul său.
O cameră intitulată Biroul de presă relevă una din marile preocupări ale lui Cezar Petrescu și anume jurnalismul. Aici sunt păstrate 16.000 de ziare și reviste printre care pot fi amintite: ”Gândirea”, ”Hiena”, ”Viața românească”, ”Cuvântul” etc.
Pe un perete se află un citat care conține o adevărată profesiune de credință a jurnalistului:
”Ani și ani am mai fost și scriitor zilnic de gazetă. Ani și ani la început, ca să-mi câștig pâinea cea de toate zilele mai apoi când cărțile literare mi-o dădeau cu prisosință ca să nu părăsesc acest prețios și strategic post de observație. Ani și ani m-am aciuat pe la diferite redacții de ziare unde asistam și adesea participam cu scrisul cotidian – la efervescența celor mai acute actualități, la frenezia celor mai nesăbuite pasiuni, avidități, ambiții, abjecții, trădări, vânzări. ”
Veranda evidențiază deopotrivă pasiunile intelectualului și creatorului Cezar Petrescu, precum cartea, cât și patimile omului, cafeaua și țigara. Pe o masă un articol îl așteaptă să fie terminat.
Petrecând chiar și un timp scurt aici, ți-l poți imagina pe scriitor îmbrăcând paltonul și punându-și pălăria, stând la masa de scris concentrat în lumea ideilor sale, primindu-și respectuos colaboratorii sau bându-și cafeaua și fumându-și țigara în verandă.
Casa lui Cezar Petrescu din Bușteni creează o puternică impresie de intelectualitate, profunzime, consecvență creatoare, muncă titanică, talent, implicare în viața societății și dorință de prezentare a acesteia prin intermediul artei scrisului; spirit multilateral, cu gust artistic, respect pentru spiritul și specificul autentic românești, manifestate în mobilierul ales, ceramica și scoarțele care împodobesc pereții. Nu ar trebui uitate nici dragostea pentru mama sa, sentimentul de prietenie, spiritul de colaborare care l-au caracterizat și respectul și aprecierea de care s-a bucurat din partea contemporanilor.
Cât se mai studiază astăzi din opera lui Cezar Petrescu nu știm, dar știm cu certitudine că turiștii veniți în stațiune manifestă un puternic interes pentru casa și personalitatea autorului. În luna august, când din cauza restricțiilor provocate de pandemie, în muzeu aveau voie să intre numai grupuri foarte mici, i-am văzut în curtea muzeului, cu emoția și dorința intelectuală întipărite pe chip așteptând să le vină rândul să o poată vizita.
O vizită făcută la Casa Memorială Cezar Petrescu, pe lângă faptul că îți îmbogățește cunoștințele despre viața și activitatea scriitorului și te ajută să ți-l imaginezi aievea, poate fi un imbold pentru un studiu aprofundat sau măcar a lecturare completă a operei lui.
Scopul pentru care a fost creată a fost atins pe deplin: ”Întru amintirea acestui scriitor al poporului nostru am întemeiat în chiar căminul lui de cărturar, în chiar locul lui de muncă, această așezare de evocare și aducere aminte spre a fi laolaltă omagiul omului și operei ca și pildă și învățătură pentru generațiile care vin și care vor intra aici cu capul descoperit, parcă pentru a nu tulbura încă liniștea muncii scriitorului. ” (Demostene Botez, pliant publicitar)
Elena TRIFAN/UZPR Prahova