A vorbi despe Andreea Simon Chinez este ca și
cum m-aș aureola cu toate culorile din curcubeu și aș găsi fiecărei culori un corespondent fidel în calitatea vieții ce aparține acestei fermecătoare Artiste-privighetoare. Andreea ține frâul vieții în mână și cu toate darurile primite de la bunul Dumnezeu ne farmecă, în primul rând ca Om și apoi, ca Soprană, ducând notele muzicale ale vieții pe un portativ nepieritor al condescendenței umane. Recent, ne-am reîntâlnit la Bacău și în marea aventură a proiectului teatral ”America de-Acasă”, ne-am regăsit și am trăit bucuria unor frumoase clipe de viață, atât pe scenă , cât și în viața privată. Iubiți cititori, vă invit să parcurgeți acest interviu, cu smerenie și iubire, ca o reflecție a tot ceea ce reprezintă valoroasa Andreea Simon Chinez în lumea artistică, fie că este pe marea scenă a Operei Naționale din Iași, fie că se află la catedră, ca pedagog, la Colegiul de Artă ” George Apostu” din Bacău.
Care este primul moment al vieții de care îți aduci aminte?
Poate părea bizar, dar prima imagine clară pe care o am din copilărie este o amintire tristă. Părinții mei lucrau în fabrică, în schimburi. Eu mergeam la grădiniță. Uneori între schimburile lor stăteam singură acasă. Într-o zi, singură fiind, am văzut la televizor mașini în flăcări, oameni care strigau, cu torțe aprinse în mâini, arme. M-am îngrozit gândindu-mă că mama și tata nu vor ajunge acasă, că vor fi prinși în mulțimea de la televizor. E o amintire care îmi oprește respirația și acum, când vorbesc despre asta. Aveam 4 ani… era REVOLUȚIA!
De ce această carieră muzicală?
Sunt lucruri care pur și simplu se întâmplă, așa ne e sortit. Mama mă vedea medic stomatolog, tata credea că voi ajunge avocat (mi-a plăcut mult să vorbesc, îmi place și acum). Muzica a fost calea aleasă de Univers pentru mine. Cred că dragostea de oameni și dorința de a le oferi bucurie, energie, de a împărtăși cu ei ceea ce sunt, m-a ghidat către artă.
Ce reprezintă familia pentru tine?
M-am născut într-o familie catolică, cu tradiție, de unde am primit moștenire o serie de valori umane și creștine care m-au ghidat frumos în viață. Cu emoție vă mărturisesc faptul că darul cel mai minunat pe care Dumnezeu mi l-a dat este, fără îndoială, familia extraordinară pe care o am. În ei îmi găsesc energia de zi cu zi, refugiul, când drumul îmi e anevoios, echilibrul, atunci când mă clatin.
Ce a adus în cariera ta profesională proiectul “America de-Acasă”?
Din anul 2015 m-am mutat cu familia în Bacău. În primii ani sufeream de lipsa activității artistice pe scena băcăoană, eram încă legată strâns de spectacolele de la Iași, unde am și păstrat, dealtfel, colaborarea cu Opera Națională Română. După ce au crescut cei doi copii, ani care au trecut foarte repede, am început cu pași timizi cariera de pedagog. Aici a venit minunea, gura mea mare de oxigen, primul meu proiect cultural în Bacăul care mi-a devenit cămin, proiectul “America de-Acasă”. Pentru că implicarea mea în acest proiect a fost totală, am pornit de la producția muzicală și m-am trezit cântând lângă actori, pe scenă. Acolo unde, mă simt, defapt, eu însămi… pe scenă.
”America de-Acasă” mi-a adus, însă mai mult decât scena, mi-a adus în viață și în suflet niște oameni absolut minunați, pe care îi iubesc. Începând de la domnul director al Centrului de Cultură “George Apostu”, domnul Gheorghe Geo POPA, mâna de fier în peisajul cultural băcăoan, continuând cu domnul Geirun TINO, care semnează regia spectacolului, scenografa Sofija LUČIĆ, Ovidiu UNGUREANU, care a asigurat coloana sonoră, actorii Oleg CĂȘUNEANU, Gheorghe Vlăduț GAVRIȘ, Tudor ANDRIUȚĂ, Ionel CUGIA, Bogdan MATEI, Claudia MOTEA, Eliza Noemi JUDEU, Florina GĂZDARU, Dumitru RUSU, Bogdan BUZDUGAN, Alexandru GUȘĂ și Andra ROMAȘCANU, Ada BABIAȘ, Loredana-Delia TEBEICĂ, Karla MERLUȘCĂ. Să “aduni” prin artă oameni de culturi diferite, din patru țări, uniți fiind de limba română, mi se pare o idee îndrăzneață și deopotrivă, genială. Subiectul profund, dureros, al emigrării și revenirii într-o lume ideatică, dar crudă aduce cu sine emoție, răscolire, spaimă. Am avut norocul, binecuvântarea de a avea familia mereu acasă, am crescut împreună cu cei trei frați ai mei mai mici, înconjurați de prezența, iubirea și atenția părinților mei. Însă am văzut în jur, la prietenii mei, durerea de a avea părinții plecați în străinătate pentru a oferi copiilor o viață mai bună. Cred ca e un sentiment cumplit și pentru cei plecați, ca și pentru cei rămași. Am văzut, peste ani și români reîntorși, încercând să se readapteze, să recupereze timp, care se izbesc exact de zidurile pe care ni le expune și piesa ”America de -Acasă”. Doresc acestui spectacol o prezență mai mare pe scenele din România și străinătate, deoarece are de transmis un mesaj important, care ar trebui să ajungă în cât mai multe suflete românești!
Proiecte de viitor?
Cel mai apropiat proiect este pregătit, împreună cu o echipă de oameni dedicați și iubitori de artă și frumos, corala “Gloria” și orchestra Filarmonicii „Mihail Jora”. Este vorba despre un concert minunat, Recviem de Gabriel Faure, sub bagheta dirijorală a lui Cosmin Morariu. Evenimentul va avea loc în noiembrie, în cadrul stagiunii artistice a Filarmonicii „Mihail Jora”.
Cuvântul cel mai iubit?
LUMINĂ.
Lumea este a celor ce vor sau a celor ce pot , în primul rând?
Lumea este a celor ce descoperă că pot și cu voință, împlinesc ceea ce au de împlinit.
Un motto existențial al vieții?
“Iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire, dacă strigi, să fie din iubire, dacă îndrepți, îndreaptă din iubire, dacă ierți, iartă din iubire”, cuvintele Fericitului Augustin.
Aspectul fizic este esențial în ținuta artistică a unei cântărețe?
Categoric, da. În prezent se pune tot mai mult accentul pe imagine, pozăm în imagini perfecte, photo shopam…Tot mai mulți regizori caută cântărețe care nu doar să cânte bine, dar să arate impecabil. Asta și pentru că tehnica vocală a evoluat foarte mult și “piața” e destul de ofertantă.
Un mesaj pentru UZPR.
Iubiți viața, iubiți arta, iubiți artiștii! Și fiți fericiți!