" /> ˝Gărâna Jazz XXV Interviuri˝ Călin Pacatiuș | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
default-logo

˝Gărâna Jazz XXV Interviuri˝ Călin Pacatiuș

Îl cunosc pe Călin de vreo 30 de ani. Aproape vecini, cu meserii apropiate, cu pasiuni comune pentru muzică şi scule audio, nu am realizat de la început ce calităţi profesionale şi umane are.

Am ascultat Radio Timişoara în copilărie la difuzorul bunicilor şi apoi, după revoluţie, o scurtă perioadă de timp. Am reînceput să ascult acest post, paradoxal, după ce am început să coordonez staţiile FM din Timişoara, şi am ascultat cu plăcere emisiunile sale de rock.Apoi cele de jazz şi cele de muzică simfonică.

Mi-ar fi plăcut să-l am în echipa de la Analog, însă  era greu de convins să părăsească locul unde a lucrat de la început.

Cine ascultă o emisiune realizată de CĂLIN PACATIUŞ, indiferent de genul muzical, rămâne  familiarizat cu creația compozitorului sau interpretului. Emisiunile sale sunt melanjul ideal între muzică şi informația legată de muzica difuzată. Ce face el este educaţie pură. Şi nu e întâmplător.

A beneficiat de o educaţie muzicală aleasă, de mic, fiind fiul celebrei ANA PACATIUŞ, este absolvent al Liceului de Muzică din Timişoara, apoi al Conservatorului din Bucureşti. Călin are expertiză şi are o imensă plăcere în ceea ce face.

În cei peste 20 de ani de când colaborăm la Gărâna, am avut ocazia să văd asta.

Am văzut cum şi cât se pregătește pentru un interviu sau pentru o emisiune.

Eram la Bucureşti după concertul susţinut la Sala Palatului de celebrul PAT METHENY.

Obosit şi nervos, supărat de faptul că Sala a fost pe un sfert plină, eram cu Moshu’ în holul vestiarului pregătit pentru marele artist. Lângă uşă, emoţionat, Călin aștepta să facă interviul promis. Când a ieşit din vestiar, Metheny a observat din prima clipă ceva ce eu nu observasem. Călin strângea în mâini un dosar cu vreo sută de pagini. Şi un reportofon. Probabil obosit, Pat Metheny a răbufnit: ,,No,no, not so”, dar s-a liniştit repede. A urmat interviul, filmat de SENSO TV, care a durat vreo 40 de minute, nu mai reţin exact. Au urmat poze, glume şi drumul la hotelul care era la 5 minute distanţă. Când m-am întors, m-am uitat în acel dosar. Călin era pregătit ca pentru a scrie o carte, ştia tot despre acel muzician.

            Şi aşa face înaintea fiecărui interviu. Asta înseamnă respect pentru profesie, pentru job, pentru artist, pentru muzică şi pentru sine. Puţini oameni din presă mai fac asta azi.

Aveam de mulţi ani intenţia de a scoate un volum cu interviurile făcute cu artiştii aduşi de mine la Gărâna. Anul ăsta, în primele luni, părea că vom rămâne cantonaţi în casă, şi atunci am hotărât amândoi să lucrăm la cartea asta.

Nu a fost ușor, e dificil şi consumă timp să transpui nişte dialoguri din format audio în texte scrise. A contribuit şi Mirela Iacob la această realizare, traducând din engleză aceste interviuri.

Veţi afla din acestă carte lucruri neştiute despre viaţa, educaţia şi cariera acestor mari artişti; despre concepţia lor despre viaţă şi societate; despre drumul lor, adesea sinuos, de la un gen la altul, de la un mod de frazare muzicală la altul.

Pentru iubitorii de muzică şi pentru pasionaţii de jazz, această carte, singulară între apariţiile editoriale de la noi, va fi, cu siguranţă, o lectură frumoasă şi necesară.

Sunt mândru şi eu de ea, pentru că readuce în actualitate prezenţa în anii trecuţi  a acestor monştri sacri ai jazzului şi ai muzicii în general. 

Spotul de promovare pe radio al Festivalului de la Gărâna începea (începe)  aşa:

,,Cultură şi civilizație în Munții Banatului”.

Căline, mă bucur că ai fost alături de mine în această construcţie. Faci parte cu siguranţă din acea Românie mică, cu oameni frumoşi spiritual.



Marius Giura





Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.