default-logo

A dărui, a primi, a mulţumi: Happy thanksgiving!

A şti sã primeşti este uneori mai important decât sã dăruieşti.
A primi cu adevãrat darul care ţi se oferã înseamnă a-i susţine, subtil, celui care oferã starea de deschidere pe care el o iniţializează în acel moment.
Dacã cel care dăruieşte va observa cã darul sãu nu este primit cum trebuie (cu bucurie) va suferi, oricât de detaşat ar fi în ceea ce priveşte acţiunea sa de a dãrui.
Cel cu adevãrat generos este cel care ştie sã primeascã dar cel mai important este că cel care primeşte sã ştie sã fie recunoscãtor sã poatã sã mulţumească.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii aduceau pretutindeni mulţumiri zeilor pentru recolte sau alte bunuri dobândite.
Vechii greci onorau pe Demeter, zeul agriculturii, romanii celebrau festivalul Ceraliei, iar hinduşii ţineau un festival pentru Găuri, zeul recoltelor.
Nativii din America de Nord ţineau ceremonii de mulţumire pentru recolte cu mult înaintea sosirii primilor europeni în Lumea Noua. Ei se rugau, dansau şi se antrenau în diferite jocuri, aducând mulţumiri divinităţilor pentru recoltele de porumb, fasole, dovleac, orez sălbatic şi fructe de pãdure (berries).

În Canada (v. Canadian Heritage), întreaga Confederaţie a sãrbãtorit, pentru prima datã în acelaşi timp, Ziua Recunoştinţei în 1872, în cinstea însănătoşirii Prinţului de Wales (cel care va deveni Regele Eduard al VII-lea), după o serioasă boala.
De atunci încoace, prilejurile de celebrare au fost diverse: sfârşitul războaielor sau al epidemiilor de holeră, predominând, însa, mulţumirea pentru binecuvântările şi binefacerile lui Dumnezeu pentru roadele toamnei şi pentru poporul canadian în general.
Imigranţii americani aduseserã şi ei în Canada tradiţiile Zilei Recunoştinţei.
Timpul strângerii recoltei în Canada este, insã, mai scurt şi recolta se coace mai devreme, aşa încât canadienii au început, din 1931, sã sãrbãtoreascã Ziua Recunoştinţei în octombrie.

Şi totuşi, dincolo de formele exterioare perpetuate, sãrbãtoarea rãmâne la confluenta dintre religios şi laic, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile de peste an şi ca sãrbãtoare agricolã, a culegerii roadelor pãmântului.
Este resimţită ca atare chiar şi de cãtre comunităţile contemporane urbane.
Manifestarea este întâlnitã la foarte multe popoare care organizeazã festivaluri de toamnã pentru a celebra recoltele îmbelşugate culese.
În România aveam Ziua Recoltei (în care pieţele se umpleau cu produse de calitate, transformând sărbătoarea în prilej de achiziţionări de provizii pentru iarnă), reflex al mult mai vechilor sărbători tradiţionale legate de strângerea recoltei.

Existã multe moduri de a exprima mulţumirea. A spune “mulţumesc” nu este doar o chestiune de bune maniere între oameni, dar, de asemenea, o expresie profundã de recunoaştere a bunătăţii.
Este important sã învăţăm cum să spunem “Thank You” pentru cei care împărtăşesc din a lor energie – şi resurse cu noi, deoarece ajuta la repararea eforturile şi repararea îndoielilor din interacţiunile noastre. Binefacerea este în fond un dar, nu de fiecare dată meritat de cel care îl primeşte, aşa cum mulţumirea şi recunoştinţa reprezintă rãspunsul la un act de generozitate.

Ca imigrant, fiecare dintre noi reface, într-o mãsura mai mare sau mai micã, traseul primilor pelerini, confruntându-ne cu dificultăţile supravieţuirii în climatul Lumii Noi, iar când primele roade încep sã aparã, nu se poate sã nu se nascã mãcar un gând de recunoştinţă pentru şansa oferitã de a o lua de la început.
Nu vream sã spunem, acum, ca noua tarã îl copleşeşte pe imigrant cu daruri, ci doar cã îi deschide o uşă pentru o nouã viaţă (cu nimic mai prejos decât bucatã de pâine primitã de cãlãtorul strãin).

Mai apoi, în fiecare dintre noi, ca români, stãruie, speamr, chiar dacã uneori superficial, o mentalitate creştină şi agrarã, aşa încât o asemenea sãrbãtoare, înţeleasă în profunzimea ei, n-ar putea decât sã ne umple inimile de bucurie.
Cu acest prilej – şi nu numai, sã fim adânc recunoscãtori Proniei Divine şi sã mulţumim lui Dumnezeu pentru că existãm, pentru sãnãtate, pentru împliniri, pentru grija familiilor noastre, pentru depăşirea momentelor dificile ale vieţii, a bolilor, a necazurilor.

Datorãm, recunoştinţa tãrii de unde venim, unde ne-am nãscut, unde am învăţat sau ne -am format.
Sã fim recunoscãtori celor care au contribuit la formarea noastrã, la constituirea experienţei noastre de viaţă, fie ei părinţi, profesori, colegi, prieteni.

Sã fim recunoscãtori tuturor celor pe care i-am simţit aproape, celor care ne-au întins o mânã la nevoie.
Sã fim recunoscãtori familiilor noastre, înaintaşilor noştri care mai sunt lângã noi, memoriei celor care nu mai sunt, precum şi copiilor noştri -pentru ajutorul şi afecţiunea lor.

Cititorilor, colaboratorilor, celor care sprijinã bunele intenţii ale revistei Observatorul, le suntem recunoscãtori şi le mulţumim.

Happy Thanksgiving!

Dumitru Puiu Popescu

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.