◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.03.2024

Despre Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” din Târgu Jiu, la 83 de ani de la inaugurare

În data de 20 octombrie 1937, Liga Națională a Femeilor Gorjene aducea la cunoștință Primăriei Târgu Jiu, hotărârea ei de a dărui orașului „o coloană și un portal de piatră opere a marelui sculptor Brâncuși, care în chipul acesta aduce un prinos de recunoștință Judeţului său natal”. Intenția Ligii era formulată astfel: „Crearea unei străzi care va purta numele «Calea Eroilor», cale care va porni din preajma Jiului trecând prin grădina publică, pentru a merge până la actualele cazărmi […] La începutul acestei căi se va așeza portalul sus-numit, iar pe promontoriul ei lângă cazărmi, se va ridica coloana recunoștinței, legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoștinței fără de sfârșit simbolizată prin coloană” (se face mențiunea că Liga va pune la dispoziție suma de 750.000 lei pentru plata exproprierilor respective).

Se mai aducea la cunoștință că Liga a luat pe răspunderea sa „construcția Bisericii Sf. Apostoli care se află pe strada destinată Eroilor”. De altfel, fără intervenția hotărâtă a femeilor gorjene, conduse de Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului liberal Gheorghe Tătărescu, acest proiect nu ar fi fost terminat la timp. Întreaga construcție a axului care unește Masa Tăcerii de pe Digul Jiului de Parcul Coloanei fără Sfârșit, a fost realizată într-un timp record pentru acele zile. Făcând o comparație cu lentoarea în care se desfășoară actualmente lucrările de modernizare ale aceleiași Căi a Eroilor, nu ne putem opri să nu constatăm că politicienii și soțiile acestora din anii interbelici erau alcătuiți dintr-un cu totul alt aluat decât cei contemporani nouă. Deși dispuneau de bani mai puțini și de posibilități tehnice mai reduse, entuziasmul, dăruirea și puterea de muncă pe care le puneau în slujba unei idei îi conduceau la rezultate remarcabile.

Pentru a putea să continue extinderea străzii Gr. Săftoiu, ce avea să devină strada Eroilor, era necesar să se finalizeze biserica, ale cărei lucrări fuseseră întrerupte cu câțiva ani în urmă, din lipsă de fonduri. În actul de donație se mai face precizarea că: „Atât facturile de plată ale celor 2 monumente, clădirea bisericei precum și suma depusă pentru plata exproprierilor reprezentând valoarea de lei 2.200.000 sunt rezultatele exclusive ale muncii noastre de ani de zile…” (i.e. Liga Națională a Femeilor Gorjene). Se specifică în final că Liga înțelege „ca orașul Tg.Jiu să respecte întotdeauna donațiunea în forma în care a fost făcută”. Pe versoul scrisorii se află decizia olografă a Consiliului comunal cu nr. 151 din 12 noiembrie 1937, prin care se  acceptă donaţia Ligii.

Aceeași decizie, de data aceasta în format dactilografiat și cu un text mai extins, precizează: „Consiliul comunal acceptă donațiunea ce se face orașului, în condițiunile arătate prin această scrisoare. Aprobă ca strada nou creată și care începe din fața regimentelor de la intersecția str. T. Vladimirescu cu str. Unirea, trecând pe la monumentul «Recunoștinței» și apoi înconjurând biserica Sf. Apostoli și urmând traseul str. Gr. Săftoiu, prelungindu-se pe o porțiune nou creată din str. Victoria până în Bulevardul C.A. Rosetti și aleea din grădina publică, până la digul Jiului, să poarte denumirea «Calea Eroilor»”.

Trebuie să reamintim că realizarea ansamblului monumental nu s-a făcut fără unele inconveniente create proprietarilor de case și terenuri din zonă. În cei doi ani de intensă activitate pe strada ce urma să taie orașul de la vest la est, 1937 și 1938, Brâncuși a fost puternic susținut de către Liga Națională a Femeilor din Gorj condusă de Aretia Tătărescu, de primul ministru liberal Gheorghe Tătărescu și de primarii orașului Târgu Jiu.

Ca orice politician, Tătărescu avea inamicii săi, care au atacat investiția făcută la Gorj, chiar dacă era un omagiu adus eroilor neamului, iar autorul era un sculptor renumit. Astfel, într-un anumit ziar bucureștean a apărut un articol denigrator la adresa activității Ligii Femeilor Gorjene. Pentru a restabili adevărul, primarul Al. Ciocănescu, prin adresa nr. 6848 din 3 octombrie 1938, va insista să se publice în ziarul „România”, ca drept la replică, un articol cu realizările ligii, specificând încă de la început faptul că aceasta „urmărește prin activitatea sa numai scopul artistic, lucrând neîncetat cu tot entuziasmul pentru înviorarea artei strămoșești și scoaterea în evidență a tuturor comorilor trecutului românesc, ca și a produselor artistice a țăranilor gorjeni”. După enumerarea activităților ligii, primarul face următoarele aprecieri la adresa lui Constantin Brâncuși: „Executarea portalului și a coloanei Eroilor a fost încredințată marelui sculptor C. Brâncuși, care legat de județul Gorj prin naștere, fiind din comuna Peștișani Gorj, de unde a plecat de peste 30 de ani, în Franța, Anglia și America, să-și desăvârșească marele său talent, a depășit arta românească, transformând-o, într-o concepțiune nouă, de simbolism, de forme mistice și masivitate”. 

De altfel, conceperea și amplasarea Coloanei fără Sfârșit, a Mesei Tăcerii și a Porții Sărutului nu au fost întâmplătoare. Acestea erau strâns legate de luptele eroice de pe Jiu din toamna anului 1916 și, mai ales, de intervenția extrem de curajoasă a locuitorilor Târgu Jiului din data de 14 octombrie, când bătrâni, femei, copii și câțiva cercetași, conduși de un comisar de poliție, au respins înaintarea trupelor germane și ocuparea orașului. De atunci, comemorarea luptelor de la Jiu a avut loc în fiecare an, în aceeași zi.

 O schimbare s-a constatat în 1938, când Ministerul Apărării Naționale „a aprobat ca serbarea victoriei din Valea Jiului, să aibă loc în anul acesta, în ziua de 27 Oct., în loc de 14 Octombrie”, așa cum reiese din adresa Secretariatului General al M.A.N., nr. 17551 din 14 octombrie 1938. Cu această ocazie se cere întocmirea programului serbării și trimiterea lui la secretariat, în caz că urmau să participe ofițeri și trupe din Garnizoana Târgu Jiu.  

Prefectura Județului Gorj, prin adresa nr. 17551 din 17 octombrie 1938, înștiințează pe Rezidentul Regal al Ținutului Olt că serbarea pentru comemorarea a 22 de ani de la lupta de la podul Jiului a fost amânată pentru ziua de 27 octombrie, același an. În cadrul acestei manifestări, la solicitarea d-nei Aretia (Arethie) Tătărescu, urma să se facă „și sfințirea și predarea Primăriei Tg.Jiu, a Coloanei Recunoștinței din parcul nou al orașului precum și Portalul din grădina publică, monumente ridicate de către Ligă pentru proslăvirea memoriei Eroilor Gorjului”. Prefectura înaintează și programul serbării, înștiințând că acesta a fost transmis și Secretariatului General al M.A.N. pentru „a încuviința participarea ofițerilor și trupelor din localitate și a fi completat dacă va fi nevoie după propunerile inițiatorilor serbării…”. 

Programul festivităților de la 27 octombrie 1938 urma să se desfășoare astfel: după sfințirea „Coloanei Recunoștinței”, cortegiul (format din reprezentanți ai clerului, oficialități, public, elevi, profesori și militari) se deplasează la Biserica Sf. Apostoli pentru oficierea unui Tedeum pentru pomenirea eroilor, după care acesta „continuă drumul pe Calea Eroilor, până la portalul din grădina publică, unde va avea loc sfințirea și cuvântările ocazionale…”, care „se vor referi la luptele de la Valea Jiului, la predarea și primirea monumentelor oferite de către Liga Națională a Femeilor din Gorj”. Același cortegiu avea programate opriri la Podul Jiului și la mormântul Ecaterinei Teodoroiu, unde urmau să fie oficiate, de asemenea, servicii religioase. Festivitățile se încheiau cu „defilarea școalelor, societăților, premilitarilor și armatei, pe Bulevardul C.A. Rosetti, în fața portalului”.

Liga Națională a Femeilor Gorjene, prin adresa înregistrată la primăria orașului cu nr. 7501 din 27 octombrie 1938, anunță că „predă orașului Tg.Jiu monumentele închinate Eroilor” cu ocazia festivităților din acea zi. Totodată, se prezintă situația sumelor cheltuite pentru executarea lucrărilor respective, care totalizau la acea dată 2.436.275 lei. Defalcat, sumele au fost repartizate astfel: Biserica Sfinții Apostoli – 666.462 lei, exproprierea pentru deschiderea Căii Eroilor – 746.000 lei, Portalul de piatră din grădina publică – 683.198 lei și Coloana – 340.615 lei. Liga roagă primăria să păstreze aceste monumente ca „să ne amintim întotdeauna de Eroi, care și-au jertfit viața pentru Patrie”.

Specificăm aici că cea mai mare parte din costurile ridicării Coloanei a fost suportată de Societatea „Petroșani”, care a asigurat forța de muncă necesară (plătită în regie) și a alocat 2.500.000 lei („trecute pe vagoneți”). În condițiile în care România prospera în plan economic în timpul guvernării Tătărescu (1934-1937), societatea înregistra și ea beneficii considerabile. Din acestea, directorul general, Ioan E. Bujoiu (în a cărui subordine directă era inginerul șef Ștefan Georgescu-Gorjan, cel care a realizat proiectul tehnic al Coloanei), a contribuit substanțial la dezvoltarea economică și socială a Văii Jiului. Fiind și un membru marcant al Partidului Național Liberal și ministru în cabinetul Tătărescu, el „a fost de acord ca societatea să suporte costul execuției și montării monumentului, precum și să asigure personalul calificat”.

Există și afișul-înștiințare prin care se anunță programul acestor festivități (identic cu cel înaintat către M.A.N.), când Liga Națională a Femeilor din Gorj predă „cele două monumente: «Coloana Recunoștinței» din parcul nou și «Portalul» din grădina publică, construite din inițiativa și din fondurile Ligii Femeilor Române”. La final se face și următorul apel: „Pentru a se da fastul cuvenit, acestor importante serbări, toți cetățenii sunt rugați a lua parte”.    

Prin decretul nr.1932 din 7 iunie 1940, M.S. Carol al II-lea, Regele României, acordă Ordinul „Meritul Cultural” pentru Artă în grad de Cavaler cls. I sculptorului Constantin Brâncuși, precum și altor personalități marcante ale culturii și artei românești.

 

          Sorin Buliga și Adina Andrițoiu / UZPR




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *