Eram student, prin anul 2 de facultate, când am fost inițiat în tainele geneticii, un domeniu relativ nou, și de viitor, în medicină. Eram, cu toții, fascinați, și contrariați, de tot ce auzeam și vedeam. Domeniul era de natură SF, pentru majoritatea studenților, și greu a fost să pătrundem în miezul geneticii umane. Tot felul de planșe, tot felul de lame și teste genetice, de ultimă oră, erau hrana sufletului nostru! Toate bune și frumoase, dar examenul de genetică, cel de microbiologie și cel de oftalmologie, nu le voi uita niciodată!
Timpul a trecut, iar informațiile s-au diminuat, în anii de muncă efectivă, cu pacientul, și cu sistemul, extrem de stufos, al asigurărilor de sănătate, din România. Când a apărut problema vaccinului A.R.N. mesager, am avut o tresărire, știind că există probabilitatea ca informația stocată, în această matriță genetică, să fie preluată de o enzimă, numită reverstranscriptaza și dusă în nucleu, unde va fi integrată în A.D.N.-ul uman.
Am primit asigurări că acest fenomen nu se va întâmpla, că durata de viață a vaccinului este foarte mică și că lucrurile sunt sigure. Este ca și cum ai băga mâna în foc, fără să te arzi. Afecțiunile autoimune sunt cele mai frecvente reacții, la aceste tipuri de terapii, fapt care sperie orice om normal la cap, știindu-se că nu prea există tratamente pentru ele, sau, dacă există, sunt scumpe, afectează sistemul imunitar, și au efecte secundare severe.
Am căutat personalități credibile, din lumea științelor medicale, și am descoperit că lucrurile nu sunt atât de sigure, cum spun savanții de serviciu ai lumii. Am găsit mai multe articole, despre riscurile acestor tratamente genetice, printre care și cele scrise de profesorul Astărăstoaie, care are competența necesară în domeniul bioeticii, fiind angrenat, mulți ani, în organisme europene de bioetică și, care, mi-a fost profesor, în facultate[1].
Fiecare din noi poate citi și asculta ce au de spus oamenii de știință, și, apoi, să decidă, în cunoștință de cauză. Este prea devreme pentru a ne pronunța asupra efectelor tratamentelor bazate pe A.R.N. mesager, iar scandalul, produs în Franța, cu vaccinurile H.V.C., stau mărturie despre dezastrele pe care le poate face știința medicală, utilizată discreționar.
Faptul că fiecare pacient este obligat să semneze niște documente, prin care declară că înțelege riscurile și își asumă consecințele, în timp ce statul, medicii, și firmele producătoare, nu sunt responsabile, fac ca poporul să refuze, în masă, aceste tratamente. Or fi românii analfabeți, dar știu să ducă vorba, de la unul la altul, iar secretomania, și militarizarea întregului proces, le aduc aminte de vremea dictaturii comuniste, când, unii, te înghesuiau în dube, spre binele patriei și al oligarhilor comuniști.
Occidentalii sunt mai taciturni, mai interiorizați, fără spirit de comunitate, fapt care a dus la acceptarea, rapidă, a sloganurilor oficiale, din teamă, și din lipsa comunicării interumane directe. Frica, și lipsa comuniunii între oameni, explică vaccinarea în masă, în rândul popoarelor vestice, nu gradul de alfabetizare, sau înțelegerea profundă a proceselor genetice! Dar, în cazul unor probleme medicale, care pot apărea, după un timp, relativ scurt, de 2-3 ani, revoltele vor fi de o intensitate atât de mare, încât, vor spulbera toată clasa politică, și pe toți corifeii medicinei oficiale! Până atunci, rămâne să vedem dacă mai avem dreptul să cumpărăm pâine de la supermarket, fără acordul jandarmului!
Noi cu grâul, ei cu pușca! Ei cu congresele fără restricții, și spectacole deșănțate, noi cu botniță, chiar și pe câmp, fără pâine, fără dreptul de a intra în primării, agenții fiscale, sau magazine! Până la noi ordine, niciunul, din cei interziși la pâine, nu trebuie să mai plătească apa, curentul, telefonul și impozitele, pentru că nu le este permis de lege să intre în sedii publice, fără pașaport.
Eu am învățat că pașaportul este un act pentru călătorii în țări străine. Prin implementarea unui pașaport verde, unii trădători de țară, înființează un nou stat, în interiorul granițelor, garantate de constituție, și comit un act de destructurare a țării.
Practic, noul teritoriu este păzit de structuri militare,, este bine delimitat, în interiorul statului român, ca o structură parazitară, și consumă toate resursele celor care sunt în afara acestui teritoriu. La nevoie, stăpânii își trimit vătafii, să-ți ia orice drept constituțional și toate bunurile, pentru binele lor, al camarilei lor, și al progeniturilor lor.
Destructurând România, conducătorii noștri o pun zălog unei noi structuri suprastatale, a celor puternici, cu tentacule în toată lumea, pentru a putea lua tot ce a mai rămas din bogățiile acestei țări!
„Bună țară, rea tocmeală!” („… Mama ei de rânduială”… – n.r.).