Nu e ușor în sufletul nostru, al celor care l-am cunoscut pe cel care a fost Doru Dinu GLĂVAN, Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Omul cu sufletul mereu dornic de atitudine și bunătate.
Acum, câteva luni, (7 iunie 2021), când președintele nostru atingea un frumos prag al vieții, am scris un articol pentru o carte aniversara, fără a bănui cumva că într-o zi de Duminică tomnatică, soarele va dispărea din ochii lui strălucitori și din soare va rămâne doar o șoaptă, o șoaptă de uriașă tristețe și durere incomensurabilă pentru noi .
O sa las aici acele gânduri pe care le-am înșiruit atunci cu atâta căldură și cu atâta drag și respect, iar acum le citesc cu ochii inundați de lacrimi fierbinți de neputință.
Îi doream atunci ca Bunul Dumnezeu să-i aducă sănătate bună și să-l țină mulți ani în harul divin cu care l-a înzestrat. Dar, Dumnezeu nu l-a ținut. Doar El știe de ce…
Acum, Președintele nostru, Doru Dinu Glăvan, va pleca în liniștea Cerului, să stea lângă nemuritorii neamului.
Alinare sufletului Dumneavoastră, distinse și drag Om.
De aici, de la Chișinău, cu inima strânsă de durere, Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a Vă cunoaște, pentru onoarea de a Vă avea oaspete în casa și familia mea.
Să fiți lângă îngeri mereu, Om plin de culoare, bunătate, înțelepciune și demnitate…
…………………………………………………………………
Omului plin de culoare, Doru Dinu GLĂVAN
(scris la 7 iunie 2021)
Printre lucrurile care ni se întâmplă în viață, unul, dar foarte important, îl ocupă întâlnirea și cunoașterea unor oameni. Pe unii îi cunoști și îți rămân prieteni pe viață, pe alții regreți că i-ai cunoscut, de la unii înveți de bine, de alții înveți cum nu trebuie să fii. Aici se pare că întră în rol privilegiul opțiunii, opțiune care ți-ar putea modela într-un anume fel viața. Aceeași viața însă îți prilejuiește și cunoașterea unor oameni, care se pare că nu se încadrează în categoria menționată. Este una mai specială. Și acești oameni, chiar dacă nu-ți permiți să pretinzi a fi numit prieten, întrunesc toată gama sau spectrul celor mai nobile calități umane – de la rigurozitate și simplitate, până la noblețe și altruism. Așa l-am cunoscut pe președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Domnul Doru Dinu Glăvan, căci despre el este vorba și care iată într-un 7 de Cireșar, își revendică pragul unei frumoase și binecuvântate aniversări.
„Draga noastră UZPR-istă, felicitări. De astăzi, sunteți membru al familiei noastre”, mi-a scris pe email președintele breslei ziariștilor profesioniști. Uimirea a fost mai mare decât bucuria, dar cum nu puteam da voie altcuiva sa se bucure în locul meu, dar nici că avea cine, am început a tremura. Am tremurat până m-am trezit cu o șansă repetată, de a-l cunoaște pe președintele UZPR, dar deja pe viu și la Chișinău. Ne-am cunoscut, unde credeți, tot printre cărți, la lansarea Bookfest-ului, de Ziua Limbii Române, printre iubitorii cuvântului românesc scris și citit, unde a venit de la București să prezinte cu prietenii și colegii săi, Miron Manega și Firță Carp, oameni de mare angajament, colecția de patrimoniu „Din Basarabia. Poeme alese”, trei volume, care de fapt, după cum s-a exprimat, reprezintă omagiu adus martirilor neamului Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi și unui martir în viață, Nicolae Dabija (care acum s-a urcat și el către Veșnicia Astrală alături de condeierii iubiți), o selecție riguroasă realizată de Doamna Ambasador Iuliana Gorea-Costin. Și pentru că educația națională se face și prin presă, distinsul intelectual Doru Dinu Glăvan a arătat o mare și frumoasă, dar mai ales frățească, deschidere față de ziariștii basarabeni, ne-a arătat că, cultura noastră nu are și nu trebuie să aibă granițe, că dacă nu se poate altfel, ne vom salva prin cultură și spiritualitate.
Și dacă tot vorbeam de șanse, următoarea s-a întâmplat la București, când au avut loc două evenimente importante în viața UZPR – sărbătorirea a 100 ani ai UZPR care a avut, de fapt două slogane: „Împreună scriem istoria clipei” (1919-2019) și „Ziaristul român – promotor al Marii Uniri ”), unde președintele Doru Dinu Glăvan a reușit să întrunească toată elita jurnalismului românesc din Țară, dar și de pe toate continentele. Nu știu cu ce își alimentează izbânzile, cert este însă că fără o pasiune, o dedicație, o asumare, un sacrificiu, un respect pentru semenii săi, nu ar fi putut să apară pe scenă, într-o atmosferă atât de festivă, în fața celui mai vocal „tribunal”, cel al jurnalismului, să vorbească cu eleganța limbii române despre rolul presei de-a lungul unui secol și despre acei meseriași uriași ai breslei care au făcut ca presa să fie o forță, să fie o putere și să convingă că scrisul ziaristic contează. Elegant în vorbire, sportiv la fizic, cu soare în priviri, nu puteai să nu te întrebi ce înțelegere a făcut cu timpul. Dar întrebările rămân retorice și ar trebui să înțelegem că scurgerea timpului, de fapt, nu ne ia neapărat și frumusețea din noi, și când spun asta mă refer la frumusețea forului interior care este ca o oglindă în care ne uităm zilnic.
Știm cu toții cât e de simplu, vorba vine, să fii în fruntea unei bresle de ziariști, cărora nu le da de mâncare, dar las-i să-și folosească arma cuvântului așa cum știu ei. Cum e să știi a învinge multe inerții întâmplătoare, dar și unele porniri pe alocuri dezechilibrate, afirmații sau vorbe a cuiva lăsate libere, cum e să știi să le acoperi cu tot bunul din tine, cu decența ta, cu echilibrul tău atât de necesar pentru a putea păstra un fir cât de subțire al prețuirii și respectului față de cei care te înconjoară, fie în meserie, fie în oricare altă situație privind rolul de impact al acesteia.
A ales să trăiască în slujba binelui, ducând povara acestei meserii adesea ingrate, cu rigoarea unui Om responsabil și asumat, cu eleganța unui Om frumos, purtând mereu lumina sub gene și împrăștiind din ea și celor din jur, calități ce îl individualizează și îl face atât de special. Acea grație în vorbire, lucru ce îți sugerează că are o constantă ordine în gândire, cântărirea cuvântului rostit sau scris dezvoltă realmente acea virtute rară de cumsecădenie, care nu poate fi trecută cu vederea, calități care, de asemenea, îi fixează personalitatea și îi marchează într-un mod covârșitor marca inconfundabilă a eului său. Așa l-am văzut și cunoscut eu pe cel, căruia astăzi îi urăm La Mulți Ani și care se numește Omul dedicat, Omul Frumos Doru Dinu Glăvan
E motivat, dar și motivant gestul meu, dar și o adevărată revelație și o sublimă onoare să-i pot transmite Omului plin de culoare, Doru Dinu Glăvan, de aici, de la Chișinău, aceste gânduri modeste, dar deosebit de sincere cu prilejul acestui frumos popas al vieții. Modestia cu care ați trecut acest hotar al virtuoșilor să Vă aducă sănătate bună, Dumnezeu să Vă țină mulți ani harul divin cu care V-a înzestrat, iar cei 75 de Cireșari să-i resimțiți ca pe un sentiment al binelui făcut și ca o binecuvântare!
Eugenia Tofan,
Membru al UZPR,
Membru al Uniunii Jurnaliștilor din RM,
Șef Serviciu de Presă al AȘM,
Cercetător științific