Plecarea lui Doru Dinu Glăvan, în contextul în care crize de tot felul ne macină societatea șubrezită de agresiunea imposturii în mai toate planurile, ieșirea sa într-un mod atât de dramatic și cu totul imprevizibil din toate funcțiile pe care i le-a hărăzit destinul său tumultuos, inclusiv din aceea a unei vieți liniștite și presărate cu bucurii, lasă în urmă complexitatea unei moșteniri greu de gestionat. Și nu mă refer la partea materială a acestei moșteniri, în care cei în drept vor descâlci, nu mă îndoiesc, cu pioșenie și respect pentru memoria inegalabilului OM, tot ce ar fi de limpezit și pus pe făgașul firesc al normalității onorabile, ci la moștenirea apăsătoare din spațiul profesional, mai exact spus mă gândesc la încărcătura moral-etică și spirituală cu care a acoperit activitatea sa de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Dovedindu-se a fi cel mai eficient și mai pragmatic dintre toți cei pe care breasla noastră i-a avut în fruntea ei în întreaga-i existență care, după cum se știe, a împlinit un secol cu câțiva ani în urmă, Doru Dinu Glăvan a imprimat viitorului acesteia un itinerar nobil, măreț, luminos, pe care nu avem voie să-l abandonăm. Dimpotrivă, cred că e de datoria noastră să strângem rândurile, să estompăm până la anihilare tresăririle de orgoliu nejustificate și egoiste, să dăm întâietate altruismului, așa cum proceda Doru Dinu Glăvan, să punem deasupra mărunțișurilor de fiecare zi, mai mult sau mai puțin zgomotoase, silențiozitatea armoniei, a bunului-simț și măsurii în evidențierea și urmărirea țelului comun, a tot ceea ce ne dă energia necesară continuității. Consolidarea câștigurilor obținute sub conducerea lui Doru Dinu Glăvan se face nu prin negări arbitrare, nu prin atacuri nedrepte și nedemne, nu prin ipocrizie și meschinărie, nu prin intenții distructive, demolatoare, mascate laș sub falsa perdea a interesului major și responsabilității de paradă, cei care l-au ținut în palmele urii lor viscerale fără nicio noimă, ani la rând, sper să se liniștească, ci prin punerea umărului, onest și demn, de către toți cei capabili s-o facă, la continuarea proiectelor și obiectivelor pentru împlinirea cărora președintele nostru cel mai bun a luptat cu întreaga sa Ființă.Vreau să subliniez, așadar, o realitate de necontestat: moștenirea lăsată de Doru Dinu Glăvan nouă, celor ce am crezut în el și i-am fost alături, este uriașă, complexă, cu forță dinamizatoare fără egal. Iar cea mai importantă componentă a ei îl constituie spiritul său impregnat în conștiințele propriilor noastre existențe. Spirit care ne supune, implacabil, unui exercițiu de autoevaluare, introspecție și analiză. Exercițiu în urma căruia constatăm, cu uimire, că distanțele dintre ce vrem să fim, ce părem a fi și ce suntem în realitate, sunt, uneori, uriașe.
Firiță Carp / UZPR