◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Rolul presei în promovarea valorilor naționale și universale

Deși orice tip de valoare are caracter naţional şi universal,valorile materiale au un caracter pregnant universal, în timp ce valorile spirituale au un pronunţat specific naţional, ireductibil. Prin universalitatea lor, valorile materiale, și anume cele economice, politice și juridice, pot fi generalizate mult mai ușor decât valorile spirituale, în speță cele artistice, morale, filosofice și religioase. De aceea, Uniunea Europeană își propune o integrare a țărilor membre din punct de vedere economic, politic și juridic, nu însă și o uniformizare spirituală și anularea culturilor naționale.
Dată fiind diferența dintre cele două domenii ale valorilor și culturii, presa din fiecare țară membră a Uniunii Europene va oglindi împletirea naționalului și universalului în valorile realizate de țara respectivă în mod diferit, în funcție de particularitățile fiecărui domeniu în parte. Relativ la valorile materiale, comune Uniunii Europene, presa responsabilă va avea grijă să releve faptul că universalul nu exclude naționalul, în schimb, în cazul valorilor spirituale, ea va sublinia deschiderea acestora spre universal, dispunerea lor în perspectivă universală.
În ce privește valorile materiale comunitare, acestea au căpătat, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la acela al fiecărei țări membre, un statut legislativ care să le permită afirmarea în cadrul fiecărui stat comunitar. Astfel, aquis-ul comunitar, aplicat în fiecare stat membru, legiferează: economic – proprietatea privată; politic – puterea politică de tip democratic, altfel spus, statul de drept; juridic – dreptatea socială. Dar semnalatele valori materiale nu se reduc nici la principiile juridice, care le reglementează cadrul legal de afirmare, nici la fondul lor comun, universal, preconizat de legislație, ci fiecare dintre ele se implementează printr-o serie de forme particulare, diferite de la o țară la alta. De aceea, presei din țara noastră, ca, de altfel, oricărei prese naționale, îi revine rolul nu numai de a face cunoscute principiile economice, politice și juridice ale Uniunii Europene și de a urmări dacă ele se regăsesc în legislația națională, ci și acela de a analiza înfăptuirile lor concrete prin valori care să concorde nu numai cu spiritul principiilor europene, ci și, totodată, cu cerințele dezvoltării societății românești și ale afirmării membrilor săi. Astfel, presa nu se mărginește să constate existența de jure, constituțională, sau transpusă în legi organice, a acestor principii universale, ci se interoghează și asupra situației lor de facto, prin care valorile universale capătă un conținut concret – istoric, național.
Concret, din punct de vedere economic, presa responsabilă se întreabă, între altele, și dacă statul a luat măsuri nu numai de înlesnire a intrării și afirmării pe piața românească a capitalului străin, ci și de dezvoltare a capitalului autohton, inclusiv prin stabilirea unor priorități economice, prin stimularea asocierii micilor fermieri, prin înființarea parteneriatului public-privat etc. Ea se interesează nu numai de facilitățile de care beneficiază marele capital, care deocamdată aparține covârșitor întreprinderilor multinaționale, ci și de existența – sau inexistența – măsurilor de stimulare a proprietarilor mici și mijlocii, de constituire a așa-zisei clase de mijloc etc. În esență, presa națională va informa dacă, prin politica sa economică, statul român, mai puțin dezvoltat material, urmărește o apropiere de țările mai dezvoltate economic sau se mulțumește să devină o simplă piață de desfacere pentru produsele acestora, ceea ce va însemna o perpetuare a rămânerii în urmă și a unui standard de viață mult mai scăzut.
Politic, dat fiind faptul că nu este suficientă proclamarea separării puterilor în stat și a principiului controlului lor reciproc, ci interesează modul concret în care se aplică democrația politică, presa responsabilă și progresistă va urmări îndeosebi tocmai respectarea principiilor democratice în cadrul vieții politice românești. Elaborează Parlamentul legile care să reglementeze benefic, în favoarea poporului pe care îl reprezintă, activitatea din toate sferele vieții sociale: în economie și sănătate, în domeniul politic și cel juridic, în învățământ și cultură? Aplică Guvernul întocmai legile adoptate? Veghează sistemul judiciar la respectarea acestor legi? Sau, dimpotrivă, politica partidelor parlamentare și, în primul rând, a celor care formează majoritatea parlamentară nu este în folosul demos-ului? Sau există interferențe și substituiri în raporturile dintre cele trei puteri ale statului, îndeosebi între Guvern și Parlament sau între acestea și puterea judecătorească, astfel încât nu există o coerență a vieții politice? Sau există disfuncționalități în chiar interiorul fiecărei puteri? La urma urmei, partidele, care elaborează programele electorale și pe cele guvernamentale, respectă ele însele democrația internă, care să permită accesul la funcțiile de conducere în partid și, respectiv, în Parlament și Guvern a celor mai competente persoane? Iată principalele întrebări aflate în atenția presei, pentru care valoarea centrală a democrației nu rămâne un simplu slogan european și universal, ci trebuie să se încorporeze într-o multitudine de valori politice democratice, în funcție de particularitățile vieții politice din fiecare țară în parte.
În sistemul judiciar, a cărui cea mai înaltă menire este înfăptuirea dreptății, importă, din nou, nu numai clamarea ideii europene a unei justiții independente și, se subînțelege, democratice, ci și, mai ales, existența efectivă, în plan național, a valorilor juridice prin care se înfăptuiește idealul general al dreptății, cum sunt legile drepte, care armonizează interesele tuturor, respectarea efectivă a acestor legi în litera și spiritul lor, precum și corectitudinea aplicării lor în cazul fiecărui cetățean, al oricărui act de justiție. De altfel, însăși aplicarea ideii universal valabile a unei puteri judecătorești independente, în sensul de a nu fi comandată de celelalte puteri ale statului, în speță de Parlament și Guvern, dar și de alte instanțe statale, cum ar fi serviciile secrete, rămâne insuficientă dacă nu este dublată de amintitele valori cu caracter universal și național ale unei legislații favorabile întregii comunități, respectate de către toți membrii ei, inclusiv de către cei care dețin funcții de conducere, și aplicabile tuturor. Dacă guvernanţii, bunăoară, prevalându-se de poziția lor diriguitoare, s-ar situa mai presus de legi, ignorându-le și punându-se la adăpost de nesocotirea lor, ar institui în locul acestora bunul lor plac şi ar deschide drum samavolniciei și propriei lor dictaturi.
Așadar, sub aspect economic, politic, juridic, presa nu se poate limita la consemnarea valorilor universale, specifice Uniunii Europene, fără să se intereseze de înfăptuirea lor în funcție de particularitățile fiecărei țări membre, ceea ce conferă și un stigmat specific național. Mai mult, pentru a surprinde dublul caracter al acestor valori, presa însăși, considerată a fi a patra putere în stat, trebuie să se emancipeze de partizanate politice și să fie ghidată de adevăr și numai de adevăr, prin care să surprindă conjuncția dintre cerințele europene și interesul național.
Cât privește creațiile teoretico-filosofice, morale, artistice, religioase, atât în forma lor populară, cât și în realizările culte, acestea sunt cu atât mai universale cu cât sunt mai specific naționale, pentru că, prin profunzimea conținutului și expresivitate, prin sentimentele și ideile exprimate, care poartă marca năzuințelor, bucuriilor sau suferințelor caracteristice unei întregi comunități culturale, ele ating adâncimi general umane, transgresând granițele culturale în care au fost zămislite. Creațiile spirituale sunt amprentate național inclusiv în cazul în care un creator cult nu se referă la sufletul și viața neamului său, ci își exprimă propriile trăiri, întrucât, cu cât este mai personal, cu atât mai mult răsună în profunzimile subiectivității sale și ecourile sufletești ale comunității în care trăiește. De aceea, presa de specialitate, ca și presa în general, are datoria de a analiza atât particularitățile stilistico-expresive, prin care creațiile spirituale pot fi înnoitoare, cât și, mai ales, conținuturile lor ideatico-afective, cu reverberații naționale și general umane. Prin ambele dimensiuni ale valorilor spirituale naționale – limbajul specific și conținutul încorporat – ne recunoaștem pe noi înșine în deschiderea noastră la lume și putem participa la realizarea dialogului intercultural cu oameni care aparțin altor țări ale continentului european sau altor culturi continentale.
Prin același dublu demers analitic urmează să ne raportăm și la așa-numita cultură universală creată într-o perioadă sau alta, care nu se reduce la cultura naţională dominantă pe plan internaţional într-o anumită etapă istorică, ci constă în totalitatea culturilor naţionale ale epocii respective, care, prin temele, conţinuturile spirituale şi modalităţile expresive, se afirmă înnoitor în raport cu perioadele culturale precedente. Teoretic, nu se justifică niciun fel de imperialism cultural, pentru o cultură națională fiind profitabil să intre în dialog cu oricare altă cultură.

Ioan N. ROȘCA

(Revista UZP nr.10)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *