default-logo

Valul oamenilor care evită știrile (rele), tot mai înalt

În timp ce valul știrilor crește, la fel crește și cel al oamenilor care au ajuns să le evite cu totul; pur și simplu nu le mai ascultă, nu le mai privesc, nu le mai citesc.

În timp ce se confruntă zi și noapte cu titluri sumbre despre pandemie, tulburări politice, nedreptate rasială sau schimbări climatice, cetățenii aproape că nu mai vor nici măcar vești bune; nu mai vor vești deloc. Toți acești oameni copleșiți de noianul de informații, preponderent cu încărcătură dramatic sau negativă, sunt numiți „cei care evită știrile”; unii se limitează la câteva informații, care îi interesează strict, alții le ocolesc complet. „Ca jurnalist de mai bine de 30 de ani, am experimentat direct schimbări masive în industria știrilor. Acum, ca profesor de jurnalism, am ocazia să explorez ce se află în spatele tendinței de evitare a acestora”, scrie Neill Fitzpatrick, profesor de jurnalism și comunicare la Universitatea MacEwan, din Edmonton, Canada.

Greutatea știrilor din lume poate fi prea mare pentru mulți. Chiar și înainte de apariția COVID-19, un sondaj din 2019, efectuat pe 12.000 de adulți americani, a constatat că 66% au recunoscut că sunt „epuizați” de cantitatea mare de știri disponibile. În 2020, 71% dintre adulții americani au spus că trebuie „să ia pauze de la știrile despre COVID-19”, în timp ce 43% au spus că știrile „le deteriorează starea emoțională”.

 În timp ce oamenii afirmă că evită știrile din cauza sănătății lor mintale, încrederea este, de asemenea, un motiv. În 2021, un sondaj efectuat în Canada a constatat că mai mult de două treimi (69%) din cei 1.002 canadieni chestionați au recunoscut că sunt „epuizați atunci când vine vorba de a vedea sau auzi știri despre pandemie”.

Organizația Mondială a Sănătății a abordat acest aspect în recomandările pe direcția sănătății mintale: „Încercați să reduceți cât de mult vizionați, citiți sau ascultați știri care vă fac să vă simțiți anxioși sau stresați”. „Un număr tot mai mare de oameni chiar asta fac”, scrie publicația „The Conversation”.

„Vulnerabilitate infodemică”

În 2020, Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului, de la Universitatea Oxford, a examinat persoanele „vulnerabile infodemic” din Marea Britanie – oameni care au ales să diminueze cantitatea de știri despre pandemie. Mai mult de o cincime au spus că „încearcă în mod activ să evite știrile”, majoritatea citând impactul asupra stării lor de spirit.

În timp ce păstrarea sănătății mintale pare a fi principalul motiv din spatele creșterii valului celor care evită știrile, încrederea este, de asemenea, citată. Mai precis, neîncrederea în mass-media, care nu este neapărat nouă, dar scepticismul din dreptul jurnalismului s-a intensificat în timpul pandemiei, pe măsură ce teoreticienii conspirației au pus sub semnul întrebării validitatea și acuratețea faptelor despre COVID-19 împărtășite de organizațiile de știri.

În barometrul său anual al încrederii din 2021, compania de comunicații Edelman a descoperit că încrederea în mass-media, atât tradiționale, cât și sociale, este la niveluri foarte scăzute.

Având în vedere aceste constatări și opinii, nu este de mirare că tot mai puțini oameni consumă știri, cel puțin în sensul tradițional. „Întrebarea pentru jurnalism este dacă evitarea știrilor este un fenomen pe termen scurt, legat de pandemie, sau o tendință constantă, atribuită neîncrederii și scăderii calității generale a jurnalismului”, afirmă Fitzpatrick.

În context, profesorul afirmă că este timpul că organizațiile de știri să facă mai mult pentru a convinge publicul de relevanța și fiabilitatea informațiilor pe care le furnizează. „Pe baza experienței mele de jurnalist, cred că multe organizații de știri au refuzat să investească timp și bani pentru a efectua cercetări privind audiența care să le confirme ceea ce doresc consumatorii, presupunând că știu ce vor oamenii, pe baza exclusiv a ceea ce a funcționat în trecut. De asemenea, o mai mare transparență este o altă soluție potențială. Educarea consumatorilor cu privire la modul în care jurnaliștii își fac treaba și de ce anumite povești și probleme sunt relatate mai pe larg decât altele este mai importantă ca niciodată. Publicarea sau postarea interviurilor sau transcrierilor în întregime le-ar permite consumatorilor să stabilească ei înșiși dacă citatele intervievatului sunt corecte. Lumea s-a schimbat dramatic în ultimii 20 de ani, dar, în afară de tehnologie, puține s-au schimbat în modul în care sunt structurate redacțiile și în care jurnaliștii informează publicul”, adaugă Fitzpatrick.

Roxana Istudor

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.