◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Despărțirea de Cântec!

Era înainte de 1989. Mă aflam cu niște prieteni în restaurantul hotelului Lido din București. Cânta, cam în dorul lelii, o orchestră de muzică populară. Deodată, a intrat Dumitru Fărcaș în restaurant și s-a așezat la o masă. Avea și taragotul cu el. După un timp, l-am văzut făcându-le semn celor din orchestră să tacă și s-a apucat el de cântat. A urmat un recital care a durat mai bine de oră, sculându-i pe toți cei de la mese în picioare. Prin țeava subțire a a taragotului ieșea din pieptul unui om, venind dinspre inimă, o Românie alcătuită din sunete cum rareori mi-a fost dat să aud. Am ascultat pur si simplu plângând.
Peste ani, m-am nimerit la Cluj, chiar în ziua în care Dumitru Fărcaș împlinea 70 de ani. I s-a organizat un spectacol omagial, la care am participat ca spectator. Am plâns din nou când Dumitru Fărcaș a cântat. Când și-a povestit sufletul, de fapt.
Plâng pentru a treia oară acum datorită lui. De data aceasta, pentru că taragotul la care cânta a tăcut. Pentru totdeauna!.
Îi sărut cu recunoștință numele și mă rog de România și români să nu se umple de rușine, uitându-l!

Stefan Mitroi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *