Ioan Vasiu: – Care este zona etno-folclorică pe care o reprezinți prin repertoriul tău bogat?
Elena Evsei Ruiu: – M-am născut într-un frumos orășel din Țara Zarandului, zonă pe care o reprezint cu mândrie prin cântecele și costumele adunate de-a lungul anilor de la bătrânii satelor.
I. V: – Când și unde ai debutat ca interpret al cântecului popular?
E. E. R.: – La vârsta de 13 ani mi-am început activitatea solistică la Casa de Cultură din Brad, unde am apărut prima dată pe scena unei săli de spectacol. Aici m-am „format”, ca să zic așa, lucrând cu renumiții dirijori Pera Bulz și profesorul Ionel Coza.
I. V.: – Care sunt orchestrele mai importante și marii dirijori alături de care ai cântat în spectacole sau în emisiuni televizate?
E. E. R.: – În 1985 am făcut primele înregistrări cu Orchestra Radio, sub bagheta dirijorului Alexandru Viman. Au urmat concerte la București și în țară, cum ar fi „Tezaur Folcloric”, cu mari dirijori ca George Vancu, Paraschiv Oprea, Nicolae Botgros, Ștefan Cigu, Gheorghe Câlțea, Ovidiu Barteș și alții. O colaborare frumoasă am avut cu profesorul Ion Berlovan, în numeroase spectacole organizate de Postul de Radio și Televiziune Novi Sad, din Serbia. În 1992 am reușit să înregistrez primul disc în studioul Radio TV Cluj, cu Ansamblul Doina Crișului, condus de profesorul Ionel Coza, avându-l ca redactor muzical pe cunoscutul profesor Dumitru Buzoianu. N-au lipsit nici colaborările cu diferite studiouri teritoriale din țară, cum ar fi Vâlcea 1, Sibiu, Alba Iulia, Timișoara, Arad, Târgu Mureș, Năvodari, Târgu Jiu, Craiova.
I. V.: – Dintre premiile obținute la diferite festivaluri și concursuri, care îți sunt mai aproape de inimă?
E. E. R. – Primul festival concurs a fost „Voci tinere” de la Costești, județul Hunedoara, unde am obținut Premiul I, fapt care m-a încurajat să particip și la alte concursuri, printre care „Aurelia-Fătu Răduțiu” sau „Maria Lătărețu”. În 1981, am participat la festivalul „Maria Tănase”, din juriu făcând parte, printre alte nume mari, și regretata Marioara Murărescu, cea care m-a selectat pentru concursul „Floarea din Grădină”, a cărui laureată am devenit în 1983. Acest concurs a rămas cel mai apropriat inimii mele, fiind și cel mai important pentru viitorul carierei mele artistice.
I.V.: – De la cine ai moștenit dragostea pentru folclor și harul cântecului popular?
E. E. R.: – Dragostea pentru folclor o am din copilărie, cred că am moștenit-o de la părinții mei. Cât despre har, sunt convinsă că Dumnezeu a ales asta pentru mine.
I. V.: – Sunt pregătiți tinerii interpreți să ducă mai departe ștafeta portului și cântecului popular?
E. E. R.: Din fericire, eu zic că da. Am cunoscut și îndrumat tineri dornici să pornească pe calea cântecului, și nu puțini. E îmbucurător să-i vezi în număr mare pe acești tineri foarte talentați la festivaluri-concurs și, mai mult, să-i vezi pe spectatori bucurându-se de ceea ce le oferi tu ca artist.
I. V.: – Consideri că sunt apreciați așa cum se cuvine artiștii din țara noastră?
E. E. R.: – Nu știu dacă sunt eu cea mai în măsură să-mi exprim părerea, dar cred că mai multă mediatizare n-ar strica.
I. V.: – Cum ai perceput perioada pandemiei prelungite și cum a fost suportată de către artiști?
E. E. R.: – Nu a, picat” deloc bine această pandemie, fără evenimente și spectacole. Întâlnirile cu publicul și oamenii care mă îndrăgesc îmi lipsesc foarte mult.
I. V.: – Dacă nu ai fi fost interpret al cântecului popular, ce altă meserie crezi că ți s-ar fi potrivit?
E. E. R.: – Iubesc enorm copiii și cred că aș fi fost o bună educatoare.
I. V.: – Ce mesaj dorești să transmiți, prin acest interviu, iubitorilor de folclor în general și fanilor în special?
E. E. R.: – Să iubească necontenit folclorul, costumul popular, tradițiile noastre românești. Toate acestea sunt hrană spirituală pentru români. Fanilor mei le mulțumesc pentru încurajarea, dragostea și încrederea lor. Acestea mi-au dat puterea să merg mai departe în toți acești ani, să fac cunoscut folclorul nostru atât în țară, cât și peste hotare. Dumnezeu să ne ajute să trecem cu bine peste această perioadă, să ne putem reîntâlni cu bucurie!
Interviu realizat de Ioan Vasiu/UZPR