Așa cum am anunțat deja, joi, 9 august 2018, la mănăstirea Plăviceni din fostul județ Romanați (actualmente Teleorman) a avut loc comemorarea a 417 ani de la asasinarea lui Mihai Viteazu pe câmpul de la Turda (9 august 1601). A fost o comemorare specială, pentru că la Plăviceni, în 2010, au fost descoperite osemintele lui Mihai Viteazu, despre care nu se mai știa nimic, din 1650, când Wolfgang de Bethlen, în Cronica Transilvaniei, scria că, la un moment dat, aceste oseminte au fost duse în Valahia Transalpină. Biserica mănăstirii a fost ridicată de Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazu, la sfârșitul secolului al XVI-lea, și a avut hramul Sf. Arhanghel Mihail (fără Gavril). În 1637, vornicul Dragomir (vărul Doamnei Stanca) a construit, pe același loc și cu același hram, mănăstirea Plăviceni.
Evenimentul de la Plăviceni din 9 august a avut mai multe momente. S-a făcut slujba de pomenire a voievodului, s-a citit acatistul lui Mihai Viteazu, a fost scoasă la vedere și dusă în curtea mănăstirii racla cu moaștele voievodului, într-o procesiune la care au participat toți cei șapte-opt sute de creștini veniți aici special, din toate colțurile țării. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a fost, evident, prezentă la eveniment, prin Miron Manega și subsemnatul.
Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de 20 de preoți, în frunte cu starețul mănăstirii Plăviceni, Protosinghelul Teoctist Moldovanu.
Momentul cel mai insolit și mai puternic prin semnificațiile lui complexe a fost botezarea, în credința ortodoxă, a fostului preot unitarian din Chichiș, județul Covasna, Nagy Attila care, de acum, se numește și MIHAI. Nașul proaspătului creștin ortodox a fost Miron Manega, secondat, ca „martor mărturisitor”, de generalul Mircia Chelaru. Trecerea la ortodoxie a ziaristului creștin Nagy Attila-Mihai (căci el nu este doar teolog, ci și titular al rubricii MEDITAȚIILE UNUI SECUI din revista CERTITUDINEA, editată sub egida UZPR) era, de fapt, inevitabilă, dar împlinirea ei, în acest moment și în acest loc, se datorează lui Miron Manega, cel care, de altfel, l-a și descoperit. Botezul ortodox al românului secui Nagy Attila, intrarea lui în „oastea” ortodoxă, la Plăviceni, reeditează cumva gestul lui 
Moise Szekely din 1599, care i-a cerut lui Mihai Viteazu îngăduința să participe și el, cu oastea lui de pedestrași secui, la lupta de la Șelimbăr, împotriva lui Andrei Bathory. Din această analogie decurg alte și alte semnificații, toate legate de ideea de prietenie, uniune și toleranță.
Printre cei veniți la Plăviceni, primari din județele Olt și Teleorman, președintele Consiliului Județean Teleorman, peste 50 de clerici, profesori, ingineri, ofițeri sau simpli credincioși, de toate vârstele și din toată țara, n-a trecut neobservată prezența emoționantă, într-un scaun cu rotile, a poetului Nicolae Mușat din Buzău, membru fondator al Asociației pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR.
După săvârșirea botezului, s-a mai săvârșit ceva: generalul Mircia Chelaru (membru și el al UZPR), a dat citire Memorandumului de la Plăviceni, prin care se cere Preafericitului Patriarh Teoctist trecerea în rândul sfinților a lui Mihai Viteazu. Memorandumul a fost semnat de câteva sute de participanți la comemorare.
Finalul evenimentului, înainte de agapa frățească, a fost marcat de două momente artistice, semnate de Maria Gheorghiu, respectiv Grupul de cântăreți „Burnasul” din Alexandria.
Faptul că, în chiar mijlocul săptămânii, într-o zonă neelectrificată (dar lângă o pădure înconjurată cu gard electric!) și într-un loc greu accesibil (mănăstirea Plăviceni, județul Teleorman, la 10 km de cea mai apropiată localitate), s-au putut aduna, în numele unui simbol (simbolul tutelar al Reîntregirii – Mihai Viteazu), peste 700 de români de toate vârstele, profesiile și categoriile sociale, dovedește că duhul românismului încă nu s-a stins.
Firiță Carp / UZPR