◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Înţelepciuni, dar şi niscaiva tristeţi întristătoare

Câteva întâmplări neîntâmplătoare, petrecute în preajma declanşării Revoluţiei de la 1848 a românilor transilvăneni: generalul Gheorghe Magheru (1808-1880) concluziona din Bucureşti „ungurii ne urăsc, în timp ce austriecii ne dispreţuiesc şi ne mint cu neruşinare”, iar baronul Eotvos, pe acea vreme ministru al Culturii şi Educaţiei la Budapesta, spunea despre „Pastorul cel bun al Ardealului”, fost coleg de-al său de şcoală: „Şaguna are minte cât o jumătate de ţară”;
*Mao Zedong (1893-1976), unicul şi eternul fiu iubit al marelui popor chinez, era ferm convins că „Prima obligaţie a unui conducător este să dea de mâncare poporului, după care putem vorbi de libertate, democraţie şi de drepurile omului”;
*„Ce e aia facultate de ziaristică?”, se întreba retoric, la vremea lui, talentatul prozator-gazetar Geo Bogza (1908-1993), după care şi-a răspuns lui şi studenţilor săi literaţi: „Ziaristica e un dat care-l ai sau nu îl ai. Te naşti cu el. Ziaristul e un om hărăzit să vadă altfel decât ceilalţi oamenii, să scrie de toate în fiecare zi”;
*Folclor contemporam contrafăcut: „Tot pe drum, pe drum,/ Şi la mândra nicidecum!/Tot pe drum, pe drum de piatră,/Să admir natura toată”;
*Pretenţiile au crescut proporţional cu nivelul scăzut al vieţii majorităţii românilor;
*Răspunsul surpinzător al unui gropar (nu de România muribundă ci de morţi adevăraţi), la întrebarea întrebătoare: De ce şi pentru ce tot mai puţine morminte noi din cimitirele româilor nu mai au cruci din lemn şi nici din fier, ci numai din marmură sau beton-armat?! Şi tot el ne răspunde: Lemnul se fură, ziua în amiaza mare, ca lemn de foc, iar fierul ca fier vechi. Între răufăcători găsindu-se atât săpătorii de morminte cât şi constructorii de monumente;
*Cum „Lenea e obiceiul de a te odihni înainte de a te obosi”, am cunoscut mulţi „săraci puturoşi” care îşi beau şi îşi fumează nu numai ajutorul social sau de şomaj, ci şi mica indemnizaţie pentru creşterea şi şcolarizarea copiilor familiilor lor;
*Două adevăruri tare adevărate ale vieţii Omului: „Recunoştinţa este memoria inimii, iar moartea face parte din viaţă”;
*Cineva mai supărat şi mai întristat decât mine, mi-a trimis lista lungă a răutăţilor acestei lumi ca nelumea, între care: sclavia financiară capitalistă, nesiguranţa zilei de mâine şi de poimâne; nedreptatea peste nedreptate, abuzul peste abuz, lipsa de onoare, bun simţ sau demnitate; brutalitatea întlnită la tot pasul; ura, nebunia, mânia, perversitatea, viclenia,…Iar peste toate tronează năuca sete de bani şi de putere, dominaţia iluzorie a lumii, a continentelor, a ţărilor, oraşelor, satelor, cătunelor şi famililor. Ca urmare, de o bună bucată de vreme s-a schimbat şi muzica, şi filmul, şi teatrul, şi pictura, şi desenul animat pentru copii (devenind însăimântător), şi moda de purtat haine şi încălţăminte, şi literatura şi civilizaţia în general. Toate la un loc devenind din ale frumosului în ale urâtului. Îndeajuns, doar un singurul exemplu: pantalonii zderenţăroşi care pocesc orice silutetă feminină şi bărbătească. Iată de ce şi pentru ce faţa lumii este tot mai tristă şi pestriţă! Scriam cândva, şi nu-mi iau cuvintele înapoi, că tot mai rar se întâmplă ca anotimpurile calendaristice să îşi respecte lunile, săptămânile, trimestrele şi semestrele. Ca urmare, cu greu simţim diferenţa nu numai între toamnă şi iarnă, dar şi între primăvară şi vară;
*Două ipostaze ale apei: dacă lipseşte, mori de sete, dacă-i prea multă te inundă şi mori înecat. În timp ce înţelepţii o folosesc cu grijă, proştii, puturoşii şi tembelii îşi bat joc de ea şi se vaită;
*Căutaţi răspunsul la o întrebare care ne este teamă să o punem, pentru că într-un anumit fel ne priveşte şi pe noi, românii: de ce şi pentru ce, atât ruşii sovietici (din trecutul nu prea îndepărtat), cât şi cei actualmente federalizaţi, cu toate că i-au bătut pe nemţi trăiesc mai rău decât învinşii?!;
*Talentatul scriitor-grămătic şi comentator sportiv, Radu Paraschivescu (n.17 feb. 1971, Zimnicea), se întreabă şi ne întreabă ironic, într-una dintre recentele sale scrieri, dacă ne imaginăm cumva „ce se întâmplă cu creierul dacă înveţi cuvinte noi în timp ce faci sex”. Eu aş zice că e încă o năstruşnică şi surprinzătoare aberaţie neliterară!;
*În aceeaşi notă, o zicală din bătrâni glumeşte şi spune că „Sexul repetat desfundă nasul înfundat”. Mărturisesc că eu am încercat şi m-am convins că nu-i adevărat, de vreme ce am mereu nasul înfundat! Numai că între timp am deprins să mă consolez cu spusa înţeleaptă a fierarului-potcovar al satulul sibian Chirpăr, Nicolae Humuzău, care sună cam aşa: „Omul cu suflet bun, niciodată nu-i bătrân!”

Ioan Vulcan-AGNITEANUL / UZPR

Sibiu – august 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *