Calinic Arhiepiscopul!…

Pe Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic Argeşeanul îl cunosc de aproximativ treizeci de ani şi, întotdeauna, oriunde şi oricând l-am (re)văzut şi (re)întălnit, cu adevărat, m-a impresionat omul acesta, aşa, pe de-a-ntregul: fizic, psihic, spiritual, intelectual, cultural şi moral, totul, absolut totul, statura sa, impozantă şi maiestuoasă, călcătura sa, vorba sa, cuvântul şi cuvântarea sa, dar, mai ales, scrisul său, dovadă faptul că-l citesc, oriunde şi oricând, cu foarte multă plăcere, m-au încântat la Sfetnicul şi Logofătul spiritual Calinic Arhiereul!…
Am mai apreciat, dintotdeauna, la Arhiepiscopul Calinic, simţul, sănătos, curat şi autentic, al umorului, unul de cea mai bună calitate!…
Probabil, vă veţi sau mă veţi întreba, de ce scriu, eu acum, toate aceste rânduri, din ce motiv, cu ce prilej sau cu ce ocazie, în condiţiile în care nu vorbim, aici, de vreun moment/eveniment aniversar?…
Şi, vă voi raspunde numai atât: fiindcă, pur şi simplu, îmi este tare drag omul acesta, întreg la minte şi la trup, sănătos cu spiritul şi cu sufletul, frumos, elegant, cu chipul, cu purtarea şi cu înfăţişarea, zdravăn cu raţiunea, cu luciditatea şi cu conştiinţa, astăzi, într-o vreme şi într-o lume, a nebunilor în locul înţelepţilor, a ignoranţilor/aroganţilor în locul ştiutorilor şi a nevrednicilor, corupţilor sau netrebnicilor în locul cinstiţilor şi (a) onestilor!…
Da, pentru multele, frumoasele şi, de-a dreptul rarerolor sale calităţi şi virtuţi, care-l fac şi-l arată absolut unic în felul său, am ţinut să recunosc şi să mărturisesc, aici şi acum, toate acestea!…
Altfel spus, datorită, între multe altele, modului, felului său de a se purta, raporta şi comporta, în orice loc şi în orice ceas; datorită eleganţei şi prestanţei pe care o impune; datorită seriozităţii pe care o are, şi când vorbeşte şi când făptuieşte, având cuvântul cântărit, dres şi măsurat iar purtarea calculată, responsabilă şi echilibrată!…
Întotdeauna am (mai) apreciat/admirat la Înaltpreasfinţia Sa, sufletul său deschis şi disponibil, bunul gust şi bunul simţ, simţul estetic şi lucrarea lui de calitate, durabilă, sănătoasă şi trainică, felul în care ştie să construiască, fie că vorbim de o instituţie, de o eparhie sau de o catedrală, fie de o şcoală sau, mai ales, de o echipă, totul la superlativ, fără rest ori cusur şi fără loc de completare, corectare, cârpire, ajustare ori modificare ulterioară!…
Bunăoară, după cum am mai afirmat, la Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic găseşti calităţi şi virtuţi, altminteri, tot mai rare, în ziua de astăzi, precum: eleganţa, sobrietatea, cumpătarea, aşezarea, discreţia, rigoarea, seriozitatea, generozitatea, altruismul, dragostea pentru frumos, spontaneitatea, determinarea inspirată, făptuirea însufleţită, dorinţa de a ajuta şi a răsplăti, cu deosebită mărinimie sufletească, acolo şi atunci unde şi când este cazul, fermitatea, unde sau când este cazul, demnitatea, onestitatea, prestanţa, iubirea, autoritatea şi căldura sa paternală şi multe, multe altele!…
Totodată, la Înaltpreasfinţitul Părinte eu, cel puţin, văd/observ foarte bine zestrea, moştenirea cultural – spirituală şi educativ/instructiv – duhovnicească pe care a primit-o/a dobândit-o de la părinţi, mentori, îndrumători şi călăuzitori sau formatori excepţionali, de înaltă clasă!…
Cu alte cuvinte, la Înaltpreasfinţitul Calinic nu am văzut, niciodată, lucruri făcute de mântuială, scrieri nedocumentate ori dialoguri neargumentate sau nefundamentate, abordări nejustificate, discuţii sau dezbateri tratate cu superficialitate, altfel spus, nu am constatat nimic derizoriu ori banal adică nimic de mână a doua, absolut nimic ci, numai stil, ţinută impecabilă şi aşezare remarcabilă, slujire sublimă şi călcătură nobilă, apăsată şi boierească!…
Da, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic al Argeşului şi Muscelului, cel puţin pentru mine, este, şi va rămâne, în continuare, un exemplu de moralitate, un model de slujire şi un reper de vieţuire, căci l-a înzestrat Dumnezeu Preabunul şi Preamilostivul, cu absolut tot ce-i trebuie unui om de mâna întâi, unui slujitor de calitate superioară, unui conducător de toată isprava şi unui părinte de factură ireproşabilă, şi, de asemenea, îndeosebi uneori, l-a hăruit şi dăruit cu un uşor aer, captivant/fascinant, specific moldoveanului hâtru şi mucalit, care poate şi, chiar reuşeşte, să te cucerească imediat, pe loc, mai ales atunci când îl prinzi în formă şi îi descoperi talentul său de povestitor şi narator, de parcă ar fi un al doilea Creangă, nu degeaba se trage din neamul său, de răzeşi, de moldoveni neaoşi, cu toţii, urmaşi ai Măriei Sale – Ştefan Voievodul şi Binecredinciosul!…
Prin urmare, toate acestea la un loc şi încă multe altele, constituie motivul pentru care, aici şi acum, am scris toate aceste umile, modeste dar sincere aprecieri, dorindu-i să-l ţină Dumnezeu, sănătos cu zilele, puternic cu lucrarea, rezistent cu slujirea, inspirat cu glăsuirea/cuvântarea, proaspăt cu scrierea, generos cu filantropia, bucuros cu vieţuirea, mucalit cu povestirea şi consecvent cu propovăduirea/mărturisirea!…

Din parte-mi, aşadar, îi urez şi îi doresc, Arhiereului, vrednic şi falnic, robust şi autentic, Calinic Argeşeanul, aleasă binecuvântare de la Dumnezeu şi sporită bucurie de la oameni!…

Dumnezeu să vă poarte de grijă şi să vă ajute, în continuare, Înaltpreasfinţia Voastră, în tot lucrul cel bun! Amin!…

Nu uitaţi, Înaltpreasfinţite Părinte Calinic, că în tot locul şi în tot ceasul, „toată vremea-şi are vreme!…”

Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie,

Stelian Gomboş

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.