Centenar UZPR Un secol de neîntreruptă utilitate publică

România Unită avea nevoie de o presă puternică, abilă, coagulată, demnă să meargă în pas cu mărețul act de la 1 Decembrie 1918. A fost ianuarie 1919 momentul fast în care cincizeci de ziarişti foarte tineri din Bucureşti au luat iniţiativa constituirii Uniunii Ziariştilor Profesionişti, organizaţie menită să grupeze gazetarii din toate regiunile istorice. Demersul era major și s-a dovedit un vis care s-a împlinit și s-a consolidat, străbătând timpuri de anvergură națională, vădind profesioniști rari, oameni ai gazetăriei cu vocație și talent, modele ale generațiilor lor.
Istoria României ultimului secol este pe cât de zbuciumată, pe atât de fascinantă. Cu atât mai meritoriu este parcursul prin timpuri încărcate de sacrificii și însemnătate al gazetarilor români din toate generațiile, care au știut nu doar să facă presă din plin sub semnul Uniunii Ziariștilor, ci și să predea ștafeta. Titani ai literaturii au intrat, unul după altul, în lumea presei pentru a deveni tipare după care s-a clădit jurnalismul românesc, foarte mulți dintre cei mai buni strălucind cu condeiul lor deopotrivă în paginile publicațiilor și în luările de poziție ca membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști.
Prima reuniune a UZPR îi aducea laolaltă, entuziaști, pe Victor Iamandi, Eugen Filotti – viitori miniştri, apoi pe Nicolae Batzaria, Ion Minulescu, Ion Pas, Cezar Petrescu – poeţi şi prozatori care se afirmau încă de pe atunci în literatură, pe Constantin Papacostea, Brunea Fox, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Mircea Grigorescu, I.G. Peltz, Nicolae Pora, Jean Vulpescu şi Pamfil Şeicaru – ce vor deveni peste ani personalităţi ale gazetăriei româneşti, piloni ai presei autohtone care astăzi se învață în manuale și care au stabilit repere profesionale după care funcționează și azi gazetăria autentică. De la reportajul interbelic la abilitatea de a face presă în ani de neagră cenzură, jurnaliștii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și-au găsit întotdeauna tonul potrivit pentru a-și îndeplini utilitatea publică, menirea de a informa, vocația de a descoperi adevărul, nevoia de a-l dărui oamenilor, prin acest act împuternicindu-i.
Chiar dacă întotdeauna presa românească a fost o entitate „cosmopolită”, cu convingeri uneori divergente, cu principii diferite, cu credințe diverse, jurnaliștii care au alcătuit-o au reușit, miraculos aproape, date fiind timpurile aspre de toate felurile, să rămână solidari, iar acest lucru s-a văzut mai mereu în Uniunea Ziariștilor Profesioniști. Activând „în luminile rampei” sau în bezna cenzurii, prigonită sau considerată partener de forță, UZPR și-a păstrat nealterat spiritul de coeziune de breaslă. Exact această solidaritate profesională se vede din plin în modelele de statute aprobate de adunările generale ale Uniunii. Drumul a fost lung și nu întotdeauna ușor; s-au obținut cu greu, în timp, avantaje profesionale ca ierarhia din redacții, remunerarea corectă a jurnaliștilor, apărarea prestigiului şi demnităţii membrilor, reglementarea raporturilor lor de muncă. În ce privește acordarea de pensii suplimentare acestei categorii de creatori, abia recent, în actuala formulă a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, s-a reușit „bifarea” acestei izbânzi. Dar poate tocmai acest reper actual este de natură să dea măsura coeziunii în timp, spațiu și ca breaslă a UZPR. Pentru că astăzi, la aproape un secol de la înființare, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România are spre ce privi în urmă și, de asemenea, toate motivele să privească înainte. Capabilă să atragă tineri jurnaliști, dar și să-i țină aproape pe cei care îi dau esența și valoarea, să gestioneze o problematică extrem de complexă a situației presei în era internetului sau să stea alături de entități de înaltă ținută ale culturii și mediului academic, UZPR continuă, la scara mileniului trei, marele principiu al „părinților fondatori” – profesionalizarea prin creaţia publicistică de mare ţinută.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România împlinește foarte curând un secol și, odată cu ea, celebrează acest moment întreaga societate românească, pe care jurnaliștii UZPR o slujesc de la primul până la ultimul cuvânt.

 

Doru Dinu Glăvan

(Revista UZP nr. 11)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.