Frăția neamului românesc

Există un punct în ţara noastră de unde, dintr-o privire, pot fi cuprinse toate provinciile istorice ale pământului românesc: Vârful Giurgiu, din Munţii Buzăului. Acolo, la cota 1435 m, Moldova, Muntenia şi Transilvania se întâlnesc. În acel loc, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a inaugurat obiectivul” Punctul Frăției Neamului Românesc”. Este un
Observator-refugiu cu înălțimea de opt metri, de unde panorama se deschide asupra celor trei ţinuturi istorice româneşti. Concomitent cu admirarea peisajului, este posibilă identificarea vârfurilor muntoase din jur, al căror profil este transpus schematic în format cartografic simplificat. Totodată, spaţiul de acces din preajmă, pe trasee turistice venind dinspre fiecare dintre cele trei provincii istorice româneşti, sugerează prin panouri cu text şi imagini o adevărată galerie de personalităţi din istoria, ştiinţa, cultura, politica Transilvaniei, Moldovei și Țării Româneşti.
Identificarea locului a reprezentat în sine o muncă de cercetare în arhive, de consultare a unor specialişti, de prospectare şi de confruntare a unor hărţi, documente, acte cu situaţia de pe teren. Punerea în operă se datorează direcţiilor silvice din judeţele Buzău, Covasna și Vrancea, judeţe confluențe în acel punct geografic. Iniţiativa a aparţinut Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, forul tutelar profesionist al codrilor noştri, care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministerului Apelor şi Pădurilor şi are ca misiune „gospodărirea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuţiei pădurilor la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi la asigurarea economiei naţionale cu lemn, cu alte produse ale pădurii şi cu servicii specifice silvice, precum şi coordonarea şi implementarea programului naţional de ameliorare genetică a cabalinelor, promovarea pe plan naţional şi internaţional a exemplarelor de cabaline valoroase din hergheliile Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, prin organizarea de competiţii sportive, târguri şi expoziţii”; totodată, Romsilva administrează 22 de parcuri naţionale şi naturale. Cu o asemenea responsabilitate pentru o componentă vitală a tezaurului naţional şi activând într-un veritabil univers al vârstelor măsurate în secole, este absolut normal ca Romsilva să celebreze secolul care se împlineşte de la Marea Unire a românilor prin semne durabile, folositoare dincolo de festivităţi, care vor purta peste timp marca oamenilor care le-au lăsat în urmă. Aşa este construirea „Punctului Frăției Neamului Românesc”, aşa au fost, pe parcursul acestui an 2018, plantarea Pădurii Centenar de-o parte şi de alta a Prutului şi deschiderea spre public şi spre specialişti a expoziţiei jubiliare „100 de ani de silvicultură în România”.

Pădurea care ne uneşte

„Punctul Frăției Neamului Românesc” se află la întâlnirea comunelor Gura Teghii din județul Buzău, Comandău din judeţul Covasna, Nistoreşti-Nereju din judeţul Vrancea. Inaugurarea în sine a avut aspectul şi căldura unei regăsiri: oameni de cele mai diverse categorii, cu treburile, gândurile şi drumurile lor, după nevoile, puterile, mintea şi vârsta fiecăruia, au venit de peste tot, s-au strâns într-un loc de unde ţara li se deschide sub priviri întreagă, unită de-un secol, vie de mult mai multe secole. Pădurea cu oamenii ei – corpul silvic – este cea care i-a unit de data aceasta. Au venit pădurari din cantoane şi cercetători ai pădurii din institute şi din mediul academic, veterani ai existenţei perpetuate în văi şi pe culmi, copii de şcoală şi ciobani din preajmă, silvicultori din Republica Moldova, autorităţi locale şi notabilităţi din capitală, ostaşi apărători ai muntelui, ai pădurii, ai ţării şi neamului. Din emoţia momentului, s-a înfiripat şi şi-a luat zborul “Deşteaptă-te, române!”, interpretat de un foarte tânăr solist al locului.
În contextul unui eveniment inaugural câtuşi de puţin festivist, secretarul de stat Ilie Covrig a prezentat mesajul ministrului apelor și pădurilor, Ioan Deneş. Ing. Ciprian Dragoș Pahonțu, directorul general al RNP Romsilva, a exprimat aprecieri şi mulţumiri pentru silvicultorii şi autoritățile publice locale și județene care au făcut posibilă existenţa acestui obiectiv simbol al unităţii naţionale: „Ne aflăm, în anul Centenarului Marii Uniri, într-un loc special, punctul de confluență a celor trei mari provincii românești, Țara Românescă, Moldova și Transilvania, unite definitiv în 1918, prin sacrificiul a sute de mii de români, care au contribuit la atingerea idealului național de secole, unirea tuturor românilor în cadrul unui stat unitar, puternic și indivizibil. Am ales acest loc special pentru a ridica Punctul Frăției Neamului Românesc, un observator din care pot fi privite din același loc Țara Românească, Moldova și Transilvania. Este, de asemenea, un omagiu adus de silvicultori înaintașilor care au făcut posibilă Marea Unire”.

Silvicultura românească la centenar

În acelaşi spirit îmbinând omagierea trecutului cu utilitatea de durată, iniţiată şi organizată de Romsilva sub egida Ministerului Apelor şi Pădurilor în colaborare cu Asociaţia Administratorilor de Păduri din România, expoziţia „100 de ani de silvicultură în România” întregeşte Muzeul Cinegetic al Carpaţilor Posada, de pe Valea Prahovei. Într-o formă modernă, interactivă, sunt reconstituite cu mijloacele sugestiei şi cu ajutorul a peste 600 de piese elemente şi cadre ale universului pădurii: amenajamente silvice, hărți, aparate de măsurare terestră sau a arborilor, uniforme, publicaţii de specialitate, filme, produse rezultate din exploatarea pădurii. Sunt evocate personalităţi ale silviculturii româneşti, emblematic fiind Marin Drăcea (1885-1958). Îşi găsesc ilustrare conexiuni ale pădurii cu cercetarea ştiinţifică, cu artele, cu literatura, cu istoria.

Presa de profil silvic, o permanenţă

Presa de profil silvic ocupă un loc central în expoziţia centenarului silviculturii româneşti. Este firesc să fie aşa, din moment ce „Revista pădurilor. Revistă tehnico-ştiinţifică editată de Societatea Progresul Silvic” a reuşit, ajunsă la 133 de ani apariţie, să se impună ca publicaţie de referinţă în domeniu. Citând dintr-o relatare în revistă la 1919 a întâlnirii silvicultorilor de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, ministrul apelor şi pădurilor, Ioan Deneş, a spus, la inaugurarea expoziţiei centenare: „Ce bucurie, ce dragoste frățească am regăsit în acele texte! Era prima întâlnire a silvicultorilor din Vechiul Regat cu frații lor de peste Carpați. Câteva fragmente m-au emoționat și simt nevoia să vi le împărtășesc – «(…) Frați silvicultori (…) Bine ați venit, pentru ca unind știința voastră cu a noastră, contopind dragostea voastră de pădure cu a noastră, amestecând simțirea voastră pădurească cu a noastră, o să redăm vechilor noștri codrii-în mijlocul cărora s-au păstrat neștirbite limba și credința strămoșească – sublima lor splendoare și o să ținem veșnic încununate culmile neatinse ale Carpaților noștri întregi, cu mărețele coroane ale falnicilor brazi. (…) Bine ați venit, păstrători înțelepți ai comoarelor nesecate de bogăție, ce sunt pădurile, păzitori aprigi ai celor mai frumoase și prețioase podoabe, ce Dumnezeu a lăsat pământului nostru scump.» Vibrante cuvinte, născute din bucuria reunirii! De aceea, noi, pentru a arăta că suntem demni urmași ai acestor entuziaști, trebuie să ne facem datoria, la rândul nostru. Silvicultorii sunt cei care trebuie să aibă grijă de această parte din țară – pădurea! Ei sunt păstrători ai «comoarelor», așa cum spuneau înaintașii noștri, și ei trebuie să le transmită în bună stare urmașilor noștri. Dacă noi ne vom îndeplini această sfântă datorie, peste 100 de ani, îmi place să cred că într-un moment festiv ca acesta, un urmaș va face un arc peste timp și va vorbi cu smerenie despre un trecut la fel de glorios care acum este prezentul nostru”.

Pădurea Centenar

Pădurea Centenar, plantată de-o parte și de alta a Prutului de silvicultori din România și din Republica Moldova împreună cu cetățeni din zonă, are o simbolistică afectivă și un rol economic: o pădure de stejari născută astăzi pentru a cinsti un fapt istoric de acum o sută de ani – unirea Basarabiei cu România, decisă de la Sfatului Țării de la Chișinău la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) – și pentru a-și împlini rostul peste alți o sută de ani.
Ministerul Apelor și Pădurilor din România, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului din Republica Moldova, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Agenția Moldsilva din Republica Moldova au organizat plantarea a câte 1918 stejari în fiecare din cele două țări, într-o arie corespunzătoare orașelor Huși, din județul Vaslui și Leușeni, din raionul Hâncești. Așa cum la Leușeni au mers și au lucrat reprezentanți ai Romsilva, la Huși, pe un teren al Direcției Silvice Vaslui, a fost primită și s-a antrenat efectiv și entuziast la treabă o delegație de silvicultori de peste Prut. Au contribuit la punerea bazelor Pădurii Centenare, plantând puieți forestieri, ministrul apelor și pădurilor, Ioan Deneș, prefectul județului Vaslui, Eduard-Andrei Popică, președintele Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu. Au venit de asemenea elevi și profesori de la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși, școală la rândul ei centenară de prestigiu. Membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură „Silva” au avut aportul lor de profesionalism. Li s-au alăturat în acțiune voluntari localnici din administrație, din alte instituții publice. Tuturor le-au fost îndrumători și parteneri în acțiune ing. Ciprian Dragoș Pahonțu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și ing. Nicolae Munteanu, vice-director al Agenției Moldsilva.
Remarcând prezența a trei generații de forțe umane (copii, adulți, venerabili profesioniști ai pădurii) reunite la o faptă civică și economică făcută să dăinuie, ministrul Ioan Deneș a apreciat aceasta drept „un respect și un semnal pentru sacrificiul enorm pe care l-au făcut străbunicii noștri care au crezut într-un ideal”. Dincolo de simbolistica evenimentului, ministrul apelor și pădurilor a semnalat importanța a ceea ce rămâne și se dovedește folositor peste timp: „Acest tip de activitate aduce o plusvaloare la bogăția națională, pentru fiecare dintre noi. Pădurea este una dintre resursele foarte importante pe care le are România, iar de aceste resurse, dacă știm să le valorificăm, vor beneficia atât copiii, cât și nepoții noștri. Avem datoria sfântă să avem grijă de această bogăție”.

FLORIN ANTONESCU / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.