◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

”George Coșbuc”

20 septembrie 1866, satul Hordou din districtul Năsăud, comitatul Bistrița-Năsăud, azi, comuna Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud – 9 mai 1918, București

”Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i cânt bucuria şi-amarul –/ În ranele tale durutul sunt eu,/ Şi-otrava deodată cu tine o beu/ Când soarta-ţi întinde paharul./ Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,/ Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci/ Unindu-ne steagul şi larul,/ Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,/ Acolo-mi voi duce altarul.// Sunt inimă-n inima neamului meu/ Şi-i cânt şi iubirea, şi ura – / Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,/ Voinţa mi-e una, că-i una mereu/ În toate-ale noastre măsura./ Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt –/ Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt/ Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,/ Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,/ Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!// Ce-s unora lucruri a toate mai sus,/ Par altora lucruri deşarte./ Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,/ Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,/ De-i alb ori e negru ce-mparte!/ Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,/ Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu/ Eterna ursitelor carte,/ Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,/ De-a pururi, nerupta sa parte!”

Am ales această poezie (”Poetul”) din volumul ”Antume”, poate pentru a reda mai fidel ideile, sentimentele acestui mare poet, astăzi aproape uitat. Această autodefiniţie a creatorului, care unora li se va părea prea înflăcărată sau desuetă, reprezintă, după părerea mea, o ars poetica, o sinteză a gândirii poetico-patriotice (de ce nu!), pentru că şi atunci, dar şi acum, George Coşbuc a fost şi va rămâne o conştiinţă a neamului românesc. S-a considerat pe nedrept că poeziile lui Coşbuc erau scrise pentru a fi recitate la serbările şcolare şi la cele populare, deşi prin opera sa el este un autor clasic care rezistă și astăzi. George Coşbuc este un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosind o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a poemului lui Dante, ”Divina Comedie”. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat, prin localizare la sufletul și mediul țărănesc, ”Eneida” și ”Odiseea”, introducând specii ale poeziei orientale în poezia română, cum ar fi gazelul. Cunoscând lumea satului, el a scos în evidență partea solară, idilică a sufletului țăranului român.

George Coșbuc s-a născut la 20 septembrie 1866, la Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, astăzi, comuna Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud. S-a stins din viaţă pe 9 mai 1918 la București. Poetul transilvănean a devenit membru titular al Academiei Române în anul 1916.

George Coșbuc era cel de-al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din localitatea Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise ”că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. În toamna anului 1871, viitorul poet începe studiile la școala primară din Hordou, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Revine la şcoală în anul 1873, iar clasele a II-a și a III-a le va urma la şcoala din Telciu, unde erau bunicii materni, comună mare pe Valea Sălăuţii. Aici va învăţa limba germană cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În anul 1875 continuă clasa a IV-a la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă la 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud, unde predau profesori cu o pregătire serioasă şi unde se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice. Încă de pe acum începe să scrie versuri. ”Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am și nici nu știu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardelenești”, mărturisea scriitorul.

Referirea este făcută la revista de informare pedagogică și literară ”Școala practică”, redactată de pedagogul Vasile Petri, în care, ”student” în clasa a VII-a liceală, G. Coșbuc trimite spre publicare în primăvara anului 1883 o traducere. Activează în cadrul Societăţii de lectură ”Virtus Romana Rediviva” a gimnaziului, iar în clasa a V-a este ales membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președintele ei. Între 1882 şi 1883, George Coşbuc publică poezii în revista ”Muza someşeană”, un caiet manuscris, în care elevii publicau texte originale, traduceri și observații critice. Alte poezii ale elevului George Coșbuc urmau a fi citite de autor în ședințele societății, în total peste cincizeci de poezii, ”dintre cele 160 scrise pe când era elev în clasa a șasea”. La ședințele societății citeşte traduceri din Rückert, Petöfi și o poveste populară, în 600 de versuri, ”Pepelea din cenușă”. În luna mai 1884 susține examenul de bacalaureat, iar în toamna aceluiaşi an se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societăţii ”Iulia” a studenților români şi din luna decembrie 1884 începe colaborarea la ”Tribuna” din Sibiu. În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare.

Pușa Roth

Continuarea pe leviathan.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *