Astăzi, când suntem asaltaţi de o adevărată avalanşă de cotidiene şi săptămânale, tipărite sau, mai ales, online, unele cu o viaţă efemeră, altele intrate deja în obişnuinţa cititorului de pe malurile Dâmboviţei, ni se pare firesc să existe o asemenea diversitate a presei fără a intui întotdeauna multiplele dificultăţi cu care se luptă editorii publicaţiilor respective.
Se pare că nici pe vremuri gazetarii nu stăteau pe roze, după cum afirma şi Constantin Bacalbaşa în celebrele sale amintiri despre” Bucureştii de altădată”.
Vă prezentăm astăzi un fel de revistă a presei bucureştene din anul 1871, atunci când ziarele nu erau prea numeroase şi se puteau număra pe degete.
Cotidianul cel mai important era” Românul”, editat de C. A. Rosetti, ziar de influenţă liberală. Un ziar important nu atât prin forţa politică pe care o reprezenta, ci mai ales prin talentul de polemist al directorului său, Cezar Bolliac, era” Trompeta Carpaţilor”. Acest ziar care apărea de două-trei ori pe săptămână, sau chiar şi mai rar, era independent dar anti-liberal.” Presa”, un alt ziar care apărea zilnic, era de influenţă conservatoare şi foarte devotat guvernului Lascăr Catargiu.
Ziarul” Reforma”, fondat de Nicolae Coculescu, era independent dar cu oarece nuanţe liberale şi apărea în principiu de două ori pe 
săptămână. Foarte cunoscut era” Ghimpele”, transformat din vechea revistă umoristică” Nichipercea”. În anul 1871 proprietar şi director era T. I. Stoenescu, cel care a dat ziarului, deşi independent, o notă opoziţionistă liberală. Ziarul apărea o dată pe săptămână.” Ziua”, organ conservator de influenţă guvernamentală, apărea de trei ori pe săptămână sub redacţia lui Gheorghe Dinu.
Printre primele ziare cu idei democratice înaintate s-a numărat” Viitorul”, care apărea o dată pe săptămână sub redacţia lui Nicolae Fabiu Bădescu. Rubrica mondenă în presa din România a fost introdusă de ziarul” Le Journal de Bucarest”. Având format de revistă, apărea de două ori pe săptămână sub redacţia unui profesor de limba franceză de la Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene, Ulysse de Marsillac. Un ziar de nuanţă liberală dar cu apariţie neregulată era” Telegraful”. O dată pe săptămână apărea un ziar umoristic independent, intitulat” Daracul”. Se cuvine să mai facem precizarea că presa de atunci nu era subvenţionată, ziarul respectiv rezistând numai pe baza fondurilor patronului, abonamentelor şi vânzării la bucată.
Pe atunci, falimentele de presă erau frecvente, mai ales că nu se încetăţenise încă obiceiul publicării de reclame şi anunţuri diverse în ziare, ceea ce constituie o importantă sursă de venituri.