EDUCAȚIA – SINTEZĂ A CREDINȚEI, CULTURII ȘI ȘTIINȚEI

„Sunt numai două probleme globale ale omenirii, energia şi educaţia. Energia e baza existenţei materiale, iar educaţia – a celei sociale. Ele Trebuie rezolvate. Restul sunt speculaţii, afaceri!” (Tetsuo Yoshida)
Educația, percepută până în prezent mai mult sub aspect cultural, social, moral capătă tot mai mult o pronunțată importanță existențială. În contextul problemelor globale ale Omenirii Educația devine baza existenței sociale. Doar prin educație Civilizația umană are șanse de a ieși din impactul generat de epuizarea resurselor naturale și energetice, de poluarea mediului ambiant, de efectele negative ale globalizării în plan cultural și moral. Se mai vorbește că secolul al XXI-lea va fi secolul aurului cenușiu sau nu va fi deloc. În acest context tot mai pregnant apare întrebarea: cum trebuie făcută educația în această eră a informatizării, globalizării, în contextul unor provocări majore demografice.
Cu un răspuns parțial la această întrebare vine reputatul savant, pedagog și patriot Virgil Mândâcanu (autor a 24 de monografii, manuale, culegeri de articole în domeniul educației, a sute de articole științifice, editate pe parcursul a 60 de ani de activitate pedagogică!) în cartea „Educația – sinteză a Credinței, Culturii și Științei”, o culegere de articole ale mai multor autori, scrisă și aranjată după toate principiile educației creștine, morale, spirituale, dragostei de neam. Cartea este structurată pe 11 capitole. Doar prin denumirile capitolelor este înțeleasă importanța culegerii în această perioadă de totală incertitudine în acest colț de țară pre nume Basarabia. Aflată la hotarul între două lumi: una a progresului, culturii și moralității (în pofida unor probleme particulare existente), și cealaltă, a estului sălbatic, de unde de apr. 2000 de ani ne-au venit și ne mai vin toate nevoile în pofida aparenței unei credințe și moralități comune, realitatea fiind cu totul alta, Basarabia, ca o corabie naufragiată, de apr. 30 de ani rătăcește fără să ancoreze la unul din maluri. Să prezentăm denumirile celor 11 capitole: „De ce nu ne merge bine în Țară?”; „Principiul moral exclus din politică, cultură, știință, credință și educație”; „Centenarul Unirii în luptă pentru reîntregirea Țării”; „Învățământul nu-i doar problema Basarabiei”; „Cunoașterea – sinteză a credinței, culturii și științei în educație”; „Obstacole în educația noastră de ortodoxii români”; „Știința credinței și credința științei”; „Sinteza credinței, culturii și științei în educație”; „Apostolatul educațional moral, etic și spiritual”; „Unirea e în mâinile noastre”; „Moldova în sistemul învățământului modern european”.
Marea majoritate a articolelor ține de probleme stringente ale educației, de complexitatea acesteia în contextul marilor provocări demografice, sociale, culturale, inclusiv în această epocă a globalizării. Însă o analiză superficială arată că aparent unele capitole nu ar ține de problemele de educație. De ex.: „De ce nu ne merge bine în Țară?”, se întreabă autorul prin Nicolae Dabija. Răspunsul este că nu e reîntregită. O mașinărie nu lucrează bine doar dacă-i lipsește un simplu șurub, dar mite o Țară, căreia îi lipsește o parte a corpului. Inclusiv, pe segmentul educației. Țării îi lipsește Basarabia – un bun păstrător și cultivator al tradițiilor populare, a simțului unității de neam, iar Basarabiei – sistemul românesc de educație. De exemplu, Universitatea Tehnică a Moldovei este unica instituție de învățământ tehnic superior din Basarabia și se poate dezvolta doar în familia instituțiilor superioare tehnice din România.
Sau „Centenarul Unirii în luptă pentru Reîntregirea Țării”. Este absolut clar, dar și autorii lucrării vin cu argumente forte, că doar împreună cu Țara putem asigura o educație completă bazată pe credință, cultură, moralitate. Profesorul educator V. Mândâcanu vine cu argumente incontestabile despre necesitatea vitală de revenire la învățământul românesc. „Cele 4 clase românești întotdeauna le-au bătut pe cele 10 clase rusești-sovietice!” ne reamintește profesorul V. Mândâcanu un pur adevăr care circulă prin Basarabia. „Talentele nu se caută și nu se găsesc. Ele se formează” declară Aurelian Silvestru, un reputat pedagog și formator de caractere, director-fondator al Liceului de Creativitate și Inventică „Prometeu”, scriitor, doctor în psihologie care a readus acasă, în Basarabia învățământul românesc.
Continuăm cu capitolul „Unirea e în mâinile noastre”, în care autorii printr-o serie de articole vin cu argumentul de bază că de noi toți depinde înfăptuirea Reunirii. Rămâne doar să ne unim între noi în suflet și în gând, deocamdată cam greu de realizat acum din cauza blestematei rânze moldovenești a puzderiei de lideri unioniști. O necesitate stringentă, în special, acum în preajma alegerilor parlamentare. Iar la subiectul de bază al lucrării – cel al Educației, argumentul cel mare ar fi că „împreună am fi mai puternici”.
Deci, toate lucrările cuprinse în prezenta carte vin să confirme rolul primordial al educației în societatea contemporană. În final aș veni cu niște gânduri filosofice ale unui mare inginer, profesor, fost rector la Universitatea tehnică din Cluj Napoca Radu Munteanu, care se întreabă și răspunde cum ar fi o lume fără școală (adică fără educație): „Poate cam aşa: Inteligenţa fără şcoală, te face pervers. Justiţia fără şcoală, te face implacabil. Iar, diplomaţia fără şcoală, te face ipocrit. Succesul fără şcoală, te face arogant. Iar, bogăţia fără şcoală, te face avar. Supunerea fără şcoală, te face servil. Iar, sărăcia fără şcoală, te face orgolios. Frumuseţea fără şcoală, te face ridicol. Iar, autoritatea fără şcoală, te face tiran. Munca fără şcoală, te face sclav. Iar, vorbele fără şcoală, te fac introvertit. Legea fără şcoală, te supune. Iar, politica fără şcoală, te face egoist. Credinţa fără şcoală, te face fanatic. Iar, crucea fără şcoală, reprezintă tortura…”. Deci, să punem educația la locul pe care-l merită ca forță motrice a schimbării, a transformării omului.
Cunosc greutățile prin care a trecut autorii până au scos această carte de sub tipar. „O singură carte nu poate pune capăt unor idei preconcepute, dar poate crea o opinie publică, iar aceasta, la rândul ei, poate să ducă la o schimbare a lucrurilor” spune Haim Cohn în cartea „Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus”. Să creăm prin această carte „opinia publică” favorabilă educației ca o sinteză a Credinței, Culturii și Științei care „poate (și trebuie!) să ducă la o schimbare a lucrurilor”. Această carte ar trebui să-și găsească locul pe rafturile tuturor bibliotecilor, să fie o bună sursă de inspirație pentru dascăli în activitatea lor nobilă de formare moral-spirituală și profesională a tinerei generații.

Valeriu Dulgheru

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.