„Tora”, este numele în originalul ebraic al „primelor cinci cărți din Vechiul Testament”, cunoscute sub numele de „Cele cinci cărți ale lui Moise” care, pentru religia iudaică, sunt cele mai importante texte sacre, şi aceasta deoarece aceste texte „sunt de la Dumnezeu”, „i-au fost dictate de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai”, conţin „Învățătura care vine de la Dumnezeu” sau, altfel spus, sunt „Legea care a fost dictată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai”. Aceste cinci cărţi sunt:
1. Întâia Carte a lui Moise, numită „Facerea”, numită şi „Geneză”, care înseamnă „începutul, originea, creaţia, facerea lumii”, „procesul de crearea lumii de către Dumnezeu”.
2. A Doua Carte a lui Moise: Ieșirea, numită şi Exodul, în care este relatată ieșirea din Egipt (considerată între anii 1290-1260 î. Hr., după alţii între 1280-1240 î. Hr.) a evreilor conduși de Moise către „pământul făgăduinței”.
3. A Treia Carte a lui Moise: Leviticul, reglementează activitatea preoţiei şi redă amănunţit prevederile morale, sociale şi ceremoniale ale codului tocratic de legi date evreilor (tocratic: formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de către casta sacră).
4. A Patra Carte a lui Moise: Numerii, care în evreieşte se numeşte „În pustie”, redă perioada istorică de numai 38 de ani, respectiv începând cu cel de-al doilea an de după exod şi sfârşind cu cel de–al 40–lea.
5. A Cincea Carte a lui Moise: Deuteronomul, numită şi A doua Lege, prima fiind dată la Muntele Sinai (Horeb), iar a doua (repetarea) pe câmpia Moabului. Deuteronomul nu este o a doua lege, ci numai o repetare a legilor date înaintea noii generaţii de evreii născuţi în pustie şi aflaţi (atunci) în pragul intrării în Canaan.
Cei care au încercat de-a lungul timpului (de peste 2.000 de ani) decriptarea (descifrarea, traducerea) Bibliei, în special a Torei, au pornit de la imperativul biblic (divin) de a se păstra intacte cuvintele Torei şi aceasta deoarece tradiţia orală ebraică susţine că textul Torei a fost dictat de Dumnezeu lui Moise, cuvânt cu cuvânt, şi chiar mai mult decât atât, literă cu literă, fără spaţii între ele.
Sunt şi puncte de vedere care susţin că Tora a fost dictat de Dumnezeu lui Moise printr-un implant de informaţie.
Imperativul biblic (divin) transmis scribilor (cărturarilor evrei care tălmăceau/traduceau cărțile lui Moise și interpretau poporului normele juridice din acestea) de a se păstra intacte cuvintele Torei avea în vedere faptul că „adăugarea sau omiterea unei singure litere din Tora duce la distrugerea Universului” sau, altfel spus, „adăugarea sau omiterea unei singure litere din Legea care a fost dictată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai duce la distrugerea Universului”.
În viziunea iudaică ortodoxă, Tora este unică, sfântă și eternă, ceea ce înseamnă, între altele, că nici „un corn de literă”, nici „o círtă”, nici „o iotă”, nici „o singură frântură de slovă” din aceasta nu poate fi schimbată, lucru subliniat în mai multe versete din Biblie, precum în exemplele următoare din cel două biblii de cea mai mare circulaţie din România:
În Biblia A
Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. (Luca 16:17).
Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. (Matei 5.18).
În Biblia B
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege”. (Luca 16:17).
„Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”. (Matei 5.18).
Expresiile „corn de literă”, „círtă”, „frântură de slovă” şi „iotă” exprimă toate acelaşi lucru: fie un „colțișor mic sau îndoitură abia observabilă la consoanele alfabetului evreiesc, prin care se deosebeau literele unele de altele”, numit „círtă”; fie „o frântură de literă” constând dintr-un simbol atașat unei litere, precum, în limba română, simbolurile care însoțesc cele cinci litere cu semne diacritice (ă, â, î, ș, ț); fie punctele din unele litere, precum cele din literele româneşti i și j; fie orice altă particulă, oricât ar fi ea de mică, din scrierea unei litere.
Fiecare dintre acestea, adăugate şi/sau omise în copierea Torei, ar fi condus (şi ar conduce) la încălcarea gravă a Legii care a fost dictată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai şi, pe cale de consecinţă, ar duce la distrugerea Universului”.
Drept urmare, la evrei, toţi scribii care au copiat Tora, din antichitate şi până în prezent, au urmat un program special de instruire, cu reguli severe, inclusiv în verificarea exactităţii copierii textului.
Încă din cele mai vechi timpuri rabinii (evrei, personalități recunoscute ca o somitate şi ca o autoritate în domeniul religiei, dintre care unii au trăit şi în mijlocul altor popoare, precum la curtea Egiptului, în Lituania etc.) au avertizat lumea asupra existenţei unor coduri în Tora, afirmând chiar că „Tot ce a fost, este şi va fi până la sfârşitul timpului se află în Tora” (a se vedea, spre exemplu, Elijah Solomon, rabin lituanian, care a trăit în secolul al XVIII, supranumit „Înţeleptul din Vilna”.
În total, Tora conține 304.805 litere, respectiv 613 porunci esențiale pentru religia iudaică, inclusiv „Decalogul” sau „Cele Zece Porunci”.
„Tora”, din originalul ebraic, a fost tradusă în greacă, sub numele de „Pentateuhul”, fiecare din acestea (şi „Tora”, în ebraică, şi „Pentateuhul”, în greacă) exprimând acelaşi lucru.
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa / UZPR