default-logo

La 1 octombrie, numărul ziariştilor ucişi în lume depăşeşte deja bilanţul negru al anului trecut!

Într-un moment în care în apropierea graniţelor noastre dispar doi ziarişti – în Bulgaria, este ucisă tânăra realizatoare de televiziune, Viktoria Marinova, iar în Turcia, se evaporă fără urmă jurnalistul saudit, Jamal Khashoggi, Reporters sans frontiers publică un raport extrem de îngrijorător: Numărul ziariştilor ucişi în primele 9 luni ale acestui an (56) a depăşit deja numărul celor morţi ca urmare a exercitării profesiei în tot anul 2017 (55).
Un bilanţ dramatic, cu atât mai mult cu cât 2017 se caracteriza ca fiind cel mai bogat în asasinate din ultimii 14 ani! Creşterea numărului celor ucişi în timp ce-şi îndeplineau menirea constituie un indice clar al degradării libertăţii presei în lumea întreagă. 29 de jurnalişti, dintre cei 56 omorâţi în acest an, au căzut în zone de conflict. Cazurile lor pot părea “banale” într-o lume în care presei nu i se mai garantează libera mişcare în scopul informării nici în vreme de pace, dar în toiul războaielor de tot felul!
În Afganistan, ţară care deţine recordul absolut, au căzut victime unui singur atentat 10 reporteri, urmaţi de alţi 3; în Somalia, îşi găsesc sfârşitul tragic, 2; în Africa Centrală, 3 jurnalişti ruşi… Însă cazul acesta, al jurnaliştilor ruşi omorâţi în ţara africană, deschide o perspectivă şi mai îngrijorătoare: cei trei nu au fost victimele unui atentat terorist, ci au fost asasinaţi în timp ce anchetau o firmă militarizată privată care acţionase ilegal şi în Siria. Caz care, aşa cum au dezvăluit surse independente din Rusia, a generat mari presiuni de înăbuşire a oricărei anchete. Să ne apropiem însă de Europa:
O Acum mai puţin de un an, mai precis în 16 octombrie 2017, în Malta este omorâtă într-o explozie provocată în apropierea locuinţei sale o jurnalistă celebră, considerată o veritabilă “pasionaria” a presei, Daphne Caruana Galizia.
O În 25 februarie a.c. jurnalistul slovac Jan Kuciak, cunoscut pentru investigaţiile referitoare la corupţie în care era implicat, este executat împreună cu prietena lui, în propria locuinţă.
O În 6 octombrie a.c., jurnalista bulgară Viktoria Marinova, care tocmai lansase o emisiune de investigaţii sub titlul “Detector” şi dezvăluise o reţea specializată în deturnarea de fonduri europene, este asasinată într-un mod barbar (şi atipic pentru crimele cu victime din presă).
O În fine, într-o ţară ne-membră a Uniunii Europene, dar aflată foarte aproape de noi, jurnalistul Jamal Khashoggi, cunoscut critic al puterii de la Riad, intră în consulatul Arabiei Saudite din Istanbul pentru a nu mai ieşi niciodată… Cazul este în plină derulare şi Anglia, Statele Unite şi Turcia s-au implicat direct în încercarea de a determin guvernul saudit să dea explicaţii asupra ceea ce, oficial, este prezentat ca o dispariţie, dar presa şi opinia publică din Turcia deja considera un asasinat la comandă.
Ţările unde au avut loc crimele sunt diferite, modurile în care au fost puse la cale, la fel de diferite. Dar ceva îi uneşte în moarte ca şi în viaţă pe aceşti jurnalişti: toţi, fără excepţie, erau specializaţi în investigaţii, toţi se aflau în mijlocul fierbinte al unor afaceri dubioase desfăşurate de potentaţi din ţările lor. Şi încă un loc comun: toate anchetele privind asasinatele cărora le-au căzut victime se desfăşoară anevoios, bat pasul pe loc său par sortite eşecului din lipsă de probe concludente…
Există însă doi factori care pun în lumină adevărul acestor morţi sau dispariţii. Pe de o parte, numărul mereu în creştere de ziarişti căzuţi victime (victime ale dispreţului arătat de oameni de afaceri corupţi, uneori chiar de guverne, faţă de libertatea presei de a acţiona şi de a se exprima). Şi pe de altă parte, manifestările opiniei publice din zonele în care reprezentanţii presei sunt înlăturaţi cu brutalitate. În Slovacia, oamenii au ieşit în stradă, convinşi că Jan Kuciak nu a fost victimă unui oarecare jaf terminat prost şi s-au arătat indignaţi de incapacitatea autorităţilor de a-i identifica nu doar pe executanţi, dar şi pe cei care i-au comandat. În Bulgaria – ţara menţionată în statisticele Reporters sans frontiers ca fiind în coada statelor europene ca respectare a libertăţii presei – oamenii au ieşit de asemenea în stradă, refuzând să creadă că Viktoria Marinova a căzut pradă unui simplu obsedat sexual, în pofida probelor oferite de autorităţi.
În faţa unui tablou atât de grav, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România se alătură tuturor uniunilor şi asociaţiilor de presă din lume care condamnă vehement asasinatele şi trag un semnal de alarmă asupra încălcării oricăror norme de protejare a jurnaliştilor în exercitarea profesiei lor. Evoluţiile negative din Europa şi, recent, din Balcani, trebuie să determine guvernele ţărilor din zonă să garanteze presei drepturile statutate prin legi şi consfinţite prin importanţa adevărurilor scoase la lumină de mass media de-a lungul anilor. În raport cu grozăvia unor asasinate, pot părea “banale” violenţele la care sunt supuşi (şi în ţara noastră) jurnaliştii în toiul unor proteste de stradă, lipsirea de acces la conferinţe de presă sau alte obstrucţionări, devenite, din păcate, subiect obişnuit pentru jurnalele de ştiri. Trebuie să fim conştienţi că libertatea presei este una singură. Şi numai gradele de încălcare ale acesteia sunt diferite!

 UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.