Sfânta Parascheva/ 14 octombrie

Sfânta Parascheva este sărbătorită pe 14 octombrie. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinţi bogaţi şi binecredincioşi. La vârsta de zece ani, auzind în biserică cuvintele: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), răspunde imediat strigătului dumnezeiesc: îşi schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerşetor.

Decide să-şi părăsească părinţii pentru Hristos, înainte de a împlini douăzeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucură de învăţătura unor călugări cu viaţă duhovnicească plăcută Domnului. La sfatul acestora, merge la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.
Într-o noapte, la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, un înger îi descoperă în vis că trebuie să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Sfântul Varlaam descrie această minune în Cazania sa, astfel: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, ca acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.

Potrivit tradiţiei, revine în Epivat fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. După alţi doi ani de nevoinţă, la vârsta de douăzeci şi şapte de ani, trece la cele veşnice. A fost îngropată ca o străină, aproape de mare.

După câţiva ani, valurile au adus la ţărm, trupul neînsufleţit al unui marinar. Un sihastru care vieţuia în acele locuri, i-a rugat pe câţiva creştini să-l îngroape. Aceştia, în timp ce săpau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanţă acestui lucru şi au pus alături de el şi trupul marinarului.

Dar în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis Cuvioasa Parascheva şi i-a poruncit să ia trupul ei şi să-l aşeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus în biserica „Sfinţilor Apostoli” din Kallicrateia.

Moaştele Sfintei Parascheva au ajuns în ţara noastră în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost aşezate pe 13 iunie 1641, în biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi. În anul 1884, când biserica mânăstirii intra într-un proces de consolidare, sfintele moaşte ajung în paraclisul mănăstirii, iar peste câţiva ani în Catedrala mitropolitană din Iaşi.

Moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns în martie 1944 la Mănăstirea Ciorogârla de lângă Bucureşti, din cauza ofensivei sovietice în Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moaştele sale au fost aşezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din Bucureşti şi readuse în Catedrala mitropolitană din Iaşi pe 26 noiembrie 1944.

Sfânta Parascheva este mult folositoare

Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, afirma într-o predică “O citire sau o ascultare atentă a Acatistului ei ne arată în ce fel este ea „mult folositoare”.

Sfânta Cuvioasă Parascheva alină suferinţa, mângâie pe cei întristaţi, izbăveşte pe cei deznădăjduiţi (Icos 1).

Sfânta Cuvioasă Parascheva ascultă rugăciunile preoţilor cucernici, se roagă Maicii Domnului pentru fecioare, povăţuieşte văduvele, ajută pe străini, mângâie pe cei prigoniţi, vindecă bolile trupeşti (Icos 2).

Sfânta Cuvioasă Parascheva sprijină pe cei bătrâni, miluieşte pe cei săraci (Icos 3).

Sfânta Cuvioasă Parascheva mijloceşte către Domnul pentru toţi creştinii, risipeşte furtunile, aduce mână roditoare şi belşug (Icos 4).

Sfânta Cuvioasă Parascheva păzeşte în suflete dreapta credinţă şi cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5).

Sfânta Cuvioasă Parascheva ocroteşte şi izbăveşte de boli, de spaimă şi de pagube (Icos 6).

Sfânta Cuvioasă Parascheva este mijlocitoarea celor ce au greşit, folositoarea celor asupriţi, îndreptătoarea judecătorilor răi, scăparea celor judecaţi şi osândiţi, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce caută numai folosul lor, neizbandire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, întărire a slăbănogilor, stârpitoare a răutăţilor, izvorâtoare a milostivirii (Icos 7).

Sfânta Cuvioasă Parascheva este invocată prin rugăciuni şi cântări, ca fiind mărirea monahilor, povăţuitoarea obştii, cinstitoarea cuvioaselor, păzitoare a sihaştrilor, povăţuitoare a dreptei credinţe şi surpătoare a eresurilor (Icos 8).

Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, imbelsugatoare de roade bune, veselitoarea plugarilor (Icos 9).

Sfânta Cuvioasă Parascheva este lăudată ca cinstitoare a celor ce ne miluiesc, întăritoare a celor ce ne slujesc, impreuna-lucratoare cu cei ne hrănesc (Icos 10).

Sfânta Cuvioasă Parascheva este chemată în rugăciune ca fiind mângâietoarea celor nenorociţi, povăţuitoarea celor rătăciţi, preablanda îndreptătoare, grabnică ajutătoare (Icos 11).

Sfânta Cuvioasă Parascheva este rugată să izbăvească pe oameni de toată răutatea, de ceasul osândirii şi de chinul cel de veci, pentru că este pentru toţi credincioşii laolaltă şi pentru fiecare în parte feritoare de răutăţi, aducătoare de bunătăţi, sprijinitoare şi a mea, a smeritului păcătos (Icos 12) „.

Celelalte Parascheve

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi este sărbătorită pe 14 octombrie. Dacă în calendarul creştin ortodox mai apare numele Parascheva (Paraschevi), nu înseamnă că ocrotitoarea Moldovei mai are şi alte zile de prăznuire. Pentru a nu o confundă cu alte sfinte ce poartă numele Parascheva, precizăm:

– Pe 26 februarie facem pomenirea Sfintei Parascheva, martirizată în timpul lui Nero;
– Pe 26 iulie o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, martirizată în timpul lui Antonin Piosul;
– Pe 28 octombrie o pomenim pe Sfânta Parascheva – Piatnita, martirizată în timpul lui Diocletian.

Veşmintele Sfintei Parascheva

Veşmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă de Crăciun, la începutul Postului Sfintelor Paşti (când primeşte un veşmânt închis la culoare), cu o zi înainte de Paşti (se pune un veşmânt alb, păstrat până după sărbătoarea Cincizecimii), cu o seară înainte de a fi scoasă din Catedrală şi după hram.

În momentul în care are loc învesmântarea moaştelor Sfintei Parascheva, Catedrala se închide. Preoţii desfac agrafele care prind veşmântul la spate, moaştele rămânând învelite într-un al doilea veşmânt care nu se schimbă niciodată. Se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte. Acest giulgiu este dintr-o pânză de în, ros de trecerea anilor, şi are înscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu şi al Mitropolitului Varlaam: „Blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”.

În ultimii ani, a devenit o tradiţie ca de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, să fie aduse moaştele altor sfinţi. Anul acesta, pelerinii care vor veni să cinstească moaştele Sfintei Parascheva se vor putea închina şi la moaştele Sfintei Ecaterina.

Adrian Cocosila
crestinortodox.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.