Ai Fost…Eşti…Vei fi Mereu!… Teodora
Ziarul Ultima Oră vă oferă spre lectură volumul ”Povestea unui jurnalist – Ion Marin” scrisă de Eveline Păuna în memoria celui care a fost și va rămâne MENTORUL publicației – ION MARIN de la plecarea căruia în lungul drum printre stele se împlinesc astăzi, 19 octombrie 2018 exact doi ani de zile.
Volumul, lansat în primă etapă la Gala ROMANIA 2000 și Ultima Oră organizată în primăvara anului trecut, în preajma zilei de naștere a MAESTRULUI, a beneficiat și de un eveniment aparte organizat la Biblioteca Județeană ”Ștefan Bănulescu”, Ialomița în cadrul Salonului Anual de Carte.
În continuare, câteva mărturii-gânduri despre ION MARIN, cel pe care, noi cei de la online-ul Ultima Oră, aveam să-l alintăm TATA JEAN, rânduri scrise de apropiații și colaboratorii din echipa Ultima Oră:
”Scriu astăzi simplu despre Ion Marin, ca un om care trăiește din jurnalism pentru că într-o zi l-a întâlnit pe Ion Marin. Cu toate modificările pe care le-a suportat această meserie, cu tot asaltul internetului și cu toată „jelania” unora față de cvasi-dispariția printului, reperele în care lucra Ion Marin, și pe care doar cine nu a vrut nu le-a învățat, sunt aceleași, eterne: scrie corect, scrie imparțial, scrie adevărul. Și, bineînțeles, scrie bine. Cât despre talentul de editorialist al lui Ion Marin, condei acid și abraziv, cu un stil care pare să fi dispărut odată cu marele gazetar care a înființat și condus „Ultima oră”, este suficient să fie deschis volumul „Noaptea dintre milenii”, o colecție de editoriale care nu doar oglindesc plenar o epocă, ci reprezintă un manual de materiale de opinie.” – Roxana ICHIM
****
Domnule Decan,
A trecut un an de când ați Plecat!
N-o să vă întreb de ce, pentru că știu precis că n-aș putea pricepe și cred că nici Dumneavoastră n-ați înțeles încă…
Să știți că, pe Pământ – vorba cântecului – avem de toate, și mai bune și mai rele!
Mă întreb dacă Dumneavoastră le vedeți. Adică acum zâmbesc amar așa… gândindu-mă că toate problemele noastre mari, din Cer poate că nici nu se văd. Acolo nu e wireless, ci Duh Sfânt. Și îmi doresc să vă țină în Lumină.
Cam atât despre anul ăsta!
Vă mai scriu și la anul! O să mă gândesc des la Dumneavoastră dar o să vă scriu rar, pentru că știu că sunteți ocupat să vă vegheați fiicele. Și, în plus, în Eternitate timpul trece altfel…
Să aveți grijă de noi!
Eveline PĂUNA
****
”Fără recurs la judecăţile de-apoi…
Pierdut-am glasul slovelor de-apel
La un jurnal cu zor şi veşti şuvoi
Pe care-l buchiseam mereu fidel.
Memoria temporară-mi joac-o farsă:
„Ultima oră” e 1 AN cu caracter aldin?
Regret din mintea mea cea ştearsă
Un an cu înstrăinări de Ion Marin.”
Ovidiu Z.
****
”A trecut un an. Un an de la dispariția MENTORULUI nostru: TATA JEAN. Da, TATA pentru că știut părintește cum să ne îndrume în această degringoladă totală, cel puțin în ultimul deceniu, a presei românești. Am auzit de la unii, de la alții că era și mânios uneori, că era adeseori si mai dur. Dar nu cu noi, cu” copiii” lui de la online către care și-a canalizat toată energia lui pozitivă mai ales după ce cotidianul pe atunci Ultima Oră a ieșit, asemeni altor zeci de publicaţii, din sfera printului.
TATA JEAN ne-a învățat cum să discernem binele de rău și, mai ales, cum să împăcăm capra cu varza și cu lupul astfel încât să existe armonie și echilibru. A fost un om de stânga care a crezut în ideile socialiștilor. Dar nu a făcut din acest crez al lui o religie ce trebuie inoculată fanatic și în conținutul editorialistic. A știut să jongleze prin meandrele politicii originale românești de după 1989 și asta s-a văzut în ideile promovate de-a lungul anilor în paginile Ultima Oră. Căci pentru TATA JEAN, dincolo de orice prietenie, mai presus de orice conta ADEVĂRUL. A fost unul dintre militanții respectării celebrului articol 16 din Constituție, atât de înjosit de clasa politică actuală, privind egalitatea în drepturi.” – George Lucian
”În amintirea mea, domnul profesor, Ion Marin, va rămâne o legendă vie, un om drept, căruia nu-i era teamă să-și susțină punctele de vedere, un mentor extraordinar.
Parcă îl văd și acum… A intrat în sala de curs, îmbrăcat într-un costum elegant. Părea foarte dur și doar prin postura sa impunea respect celor din jur. Știam că este decanul nostru, urma să ne predea cursul de Dreptul comunicării. Nu a venit cu mâna goală, ne-a adus cărți. Emoționată, m-am ridicat în picioare și am întins mâna spre „Vremea șacalilor”. Mi-a spus să fac recenzia cărții, nu aveam idee ce însemna, dar am acceptat. Peste o săptămână, la curs, m-a ridicat în picioare în fața colegilor mei, mi-a mulțumit și m-a felicitat pentru „cât de frumos am scris despre cartea domniei sale”, apoi mi-a propus să scriu articole la ziarul Ultima Oră. Am primit bucuroasă această invitație. După câteva articole publicate, m-a onorat cu funcția de redactor-șef la rubrica Ultima Oră Junior.” – Alexandra Elena CHIRA
****
”Era un om extraordinar, un ziarist care ştia să facă anchete. Un om deosebit. Şi când era supărat, el zâmbea. Oamenii din jurul lui se simțeau bine în preajma sa. Mie îmi spunea „prieten drag”. ION MARIN va rămâne special pentru noi.” – Marian PUȘCAȘU
****
„Ion Marin a fost un glonţ de argint, care şi-a strãbãtut traseul într-un timp extrem de scurt şi care şi-a atins cu precizie ţinta” – Sorin Roşca Stãnescu
Echipa ziarului online ”Ultima Oră”