Din istoria presei româneşti, „Graiul Maramureşului” Sighet, 1932 – 1940

Apărut la Sighetu Marmaţiei la 1 Martie 1932, publicaţia săptămânală „Graiul Maramureşului” s-a vrut bine ancorat în realitatea momentului în care se afla atunci judeţul.
În articolul „Drept program” din primul număr, ziarul îşi propunea să devină „o tribună a gândurilor bune şi o icoană fidelă a problemelor locale…
… Lipsit de interese şi total ferit de ranchiune şi mărunte ambiţii deşarte vrem ca Graiul Maramureşului să fie un organ bine scris, cu gând şi suflet românesc, în coloanele căruia să n-aibă ce căuta politica nici unui partid”.
În colegiul de redacţie al hebdomadarului maramureşean, între cele mai apreciate publicaţii ale vremii din România, directorii, redactorii şi colaboratorii au făcut parte din generaţia celor care au împlinit Marea Unire din 1918.
Entuziaşti de marea înfăptuire a idealurilor tuturor românilor de la Alba Iulia, personalităţi ca dr. Mihai Marina, Tănase Puşca, Artur Anderco, Valeriu Rusu sau Gheorghe Dancusau înţeles că presa social – politică şi culturală este de însemnătate capitală pentru omul simplu în vederea construirii noii Românii.
Dincolo de culturalizarea satelor, a educaţiei sociale şi culturale prin deplasările redactorilor şi colaboratorilor, a intelectualilor grupaţi în jurul „Graiului” pe care o realizau în zilele de duminică, ziarul ajungea şi la românii de peste Tisa rămaşi după 1918 în afara graniţelor ţării.
Semnficativ este că, în anul următor 1933, la conducerea ziarului din Sighet ajunge profesorul Traian Puşca, cel care înfiinţează Asociaţia Presei din Maramureş, afiliată Asociaţiei Presei din Provincie cu sediul în Bucureşti, iar Graiul Maramureşului devine, odată cu apariţia numărului 12, Organ al Asociaţiei Presei din Maramureş.
După înfiinţarea asociaţiei a luat fiinţă şi Clubul Ziariştilor, care a reuşit să adune în jurul lui tot mai mulţi tineri intelecuali entuziaşti, iar gazeta şi-a reliefat tot mai pregnant menirea ei cultural – socială, devenind o tribună liberă în care s-a reflectat viaţa spirituală a judeţului.
Între colaboratorii de seamă ai Graiului trebuie menţionate câteva personalităţi de seamă ale judeţului, apreciatul istoric Alexandru Filipascu din Petrova, profesorul specialist în etnologie Mihai Pop, sau cercetătorul Mihai Gavrilă, alături de Ioan Biltiu – Dancus şi mulţi alţii, care au făcut din această gazetă apărută la Sighet vreme de 12 ani, între 1932 – 1940 şi a doua serie 1946 – 1950, între cele mai apreciate publicaţii judeţene din ţară.
Că o mărturisire, în anul 1991 când îmi pregăteam documentările pentru lucrarea de licenţă la absolvirea Facultăţii de Jurnalistică din Bucureşti, la o sărbătoare a maramureşenilor din Muzeul Satului din capitală l-am întâlnit pe profesorul dr. Mihai Pop, fost director al Institutului Naţional de Folclor. I-am vorbit despre „Graiul” interbelic, despre numeroasele articole scrise de el, despre culturalizarea satelor Maramureşului, despre pozele tipărite ale lui Francisc Nistor, primul fotograf al judeţului, despre multe alte idei pe care le ştiam din cercetările pe care le făceam la arhiva Academiei Române.
Iar Mihai Pop mi-a răspuns: „Între cele două războaie mondiale, la Colegiul <Dragoş Vodă> din Sighet a crescut o generaţie întreagă de tineri. După bacalaureat s-au dus la studii în Bucureşti, Cluj, Timişoara. Un ajutor mare pentru ei a fost avocatul dr. Ilie Maris pentru că, Fundaţia întemeiată de el, şi prin intermediul „Graiului” le-a acordat burse. Mulţi dintre ei s-au întors profesori, doctori, ingineri, avocaţi. Împreună cu alţi intelectuali veniţi în Maramusresul Istoric s-a creat un grup mare care avea o activitate culturală intensă centrată în jurul gazetei „Graiul Maramureşului”.

Adrian Marchis, UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.