◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Ianchelevici-sculptorul care ne uneşte dincolo de frontiere

În oraşul La Louvière, nu departe de Bruxelles, se află muzeul Ianchelevici, sculptor român născut la Leova, în Basarabia, în anul 1909.
Ce lucru extraordinar, un muzeu întreg, fost Palat de Justiţie, poartă numele unui artist român şi asta de peste 30 de ani.
După terminarea liceului şi a serviciului militar, viitorul artist pleacă în 1928 în Belgia, la Liège. Înscris la Academia de Arte frumoase ale cărei cursuri le urmează, în 1933 câştigă premiul întâi pentru sculptura monumentală. Având déjà o oarecare notorietate, participă în 1935 la realizarea pavilionului românesc al expoziţiei universale de la Bruxelles.
Deşi provine dintr-o familie cu o existenţă confortabilă, burgheză, Ianchelevici manifestă o simpatie reală faţă de luptele sociale şi ideile de stânga care traversează Europa occidentală a anilor ’30. Transpunerea acestor idei o regăsim în operă să într-o formă de expresivitate profundă, ca acelea ale unor personaje populare (Piet riant, l’Harmonica, leş Révoltés) sau opere monumentale, cum ar fi « Monument naţional au prisonnier politique » şi « L’Appel ».
Din 1945, a început să sculpteze cu precădere marmură şi piatră, mergând spre o simplificare a formelor. Totodată, « una din principalele caracteristici ale sculpturii lui Ianchelevici începând cu această perioadă, este că anumite personaje dau impresia că se desprind din blocul de piatră, ca şi cum ar fi existat déjà, aşteptând mâna maestrului să le dea viaţă. Muzeul nostru deţine 200 de sculpturi şi peste 2.000 de desene ale artistului, ceea ce reprezintă de departe cea mai importantă parte a operei sale », ne spunea doamna Valérie Formery, directoarea muzeului Ianchelevici de La Louvière.
În 1984, neavând moştenitori, a inclus întregul patrimoniu fundaţiei Ianchelevici, pe care a donat-o ulterior muzeului de La Louvière, care şi-a deschis porţile în 1987.
Artistul s-a stins din viaţă în 1994 la Maison Lafitte, în Franţa.
Lucrările lui Ianchelevici se regăsesc în numeroase ţări, cum ar fi România, Israel, Franţa, Statele Unite, Belgia, Olanda, Luxemburg, Moldova, Congo.
În ziua în care am vizitat muzeul, un grup de elevi ai liceului de artă din localitate făceau crochiuri după lucrările maestrului. Profesorul care îi însoţea îmi spusese deja că studiaseră viaţa şi opera sculptorului la orele de curs. I-am întrebat dacă ştiu unde s-a născut artistul. Fără nici o excepţie, mi-au răspuns: în România, la Leova. Mărturisesc că răspunsul lor, oarecum previzibil, m-a emoţionat. Aşa este.
România este una singură, aşa cum a fost la 1decembrie 1918 şi aşa cum ar trebui să fie din nou şi pentru totdeauna.
Şi poate nu e întâmplător că muzeul Ianchelevici se află în clădirea unui fost palat de justiţie, ca şi cum am aştepta un ultim act de dreptate de undeva de « dincolo de frontiere »: da, Basarabia e România!

Mihai Popescu-Stoenesti – Belgia / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *