„Cartea Întâi a Pocăinței. Iudacainul” de Ioan Enache

Jurnalistul băcăuan Ioan Enache (editor-fondator al Revistei „Credința ortodoxă”) și-a lansat un nou volum de versuri: „Cartea Întâi a Pocăinței. Iudacainul” (Editura Studion, Bacău, 2018). Din Prefața semnată de criticul literar Petre Isachi, spicuim: „În această carte de excepţie – unică prin problematică şi arta transfigurării, în peisajul liricii actuale – poetul Ioan Enache configurează într-un limbaj sibilinic, specific, dramatic, tragedia şi drama individului contemporan – „iudacainul”, cum îl defineşte sarcastic autorul – ce pare să fi uitat că toţi oamenii ţin de aceeaşi istorie a salvării: toţi au fost creaţi, răscumpăraţi prin Iisus, toţi vor fi judecaţi definitiv la sfârşitul veacurilor. Cele 60 de poeme ale volumului confirmă pocăinţa drept virtutea supremă a creştinului parcă incapabil în contemporaneitatea imediată, de a-şi mai recunoaşte păcatele şi de a se strădui să obţină iertarea lor. Transfigurând simultan tragedia şi drama Iudacainului, poetul bacăuan reiterează implicit păcatul originar născut din ascultare şarpelui care-i convinge pe Adam şi pe ispititoarea Eva creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu cu sintagma: „veţi fi ca Dumnezeu”!? Ispita este absolută şi potenţează căderea în păcat, încât în „IUDOCANIA” suntem şi astăzi botezaţi cu „păcatul şi vina” percepute ca o fatalitate. Şi astăzi ispăşim, (ne) vinovaţi păcatele părinţilor. Şi astăzi roadele păcatelor săvârşite de noi, iudacanii, sunt dezbinarea, boala, întristarea, suferinţa, robia, nenorocirea, ura, însingurarea şi înstrăinarea. Şi astăzi, cum repeta Horaţiu, vina e urmată în deaproape de pedeapsă! (…) Poetul Ioan Enache ce sintetizează istoria creştinismului în fraza eliptică coordonată copulativ: „şi infern şi infern şi infern” este convins că iudacainul, metonimie a omului postmodern, pentru care „Dumnezeu a murit”!, marchează cu siguranţă intrarea într-o eră de neopăgânism. De aici nevoia acută de pocăinţă şi de recreştinare. „Mai înfricoşătoare decât moartea e absenţa Ta, Doamne! (v. Epidemie de întuneric, pp.155-157). Traiectul iniţiatic al acestei Cărţi – de excepţie, mă repet cu intenţie – nu poate avea efectul divin aşteptat, dacă nu se înţelege că religia creştină, revelaţie a interiorităţii, este centrată asupra persoanei şi face din libertatea interioară un principiu fundamental, încât „Dumnezeu care te-a creat fără tine, nu te va salva fără tine”!
Să amintim că jurnalistul (n. 1 ian. 1950, com. Păncești, jud. Bacău)- de numele căruia se leagă începuturile presei cotidiene băcăuane de după 1989- a mai publicat, în 1993, volumul de versuri “Patimi stângace” (semnat Ioan Enea Moldovan), în 2003, cartea de cronici literare “Întâmpinări” și, în 2013, două cărți de interviuri cu personalităţi duhovniceşti ale României, reunite sub titlul “Furtuna din cămara mea”.

Leonard POPA / UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.