CRUCIFICAREA LUI IISUS, CEA MAI RUȘINOASĂ FAPTĂ A OMENIRII

Trei zile a durat drumul lui Iisus către Orașul Sfânt. Iisus și ucenicii lui au trecut prin hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, de teama samaritenilor care se aflau în război cu evreii.

Orașul era înconjurat de ziduri înalte iar în interior se aflau străduțe întortocheate cu multe case. Vizavi de Muntele Măslinilor se află Templul, depășind în grandoare celelalte clădiri. Fațada templului era înaltă de 50 de metri, toată din marmură albă. Iisus a prezis soarta cetății și a plâns pentru ea.

Marcu povestește momentul arestării lui Iisus. Odată cu arestarea începe și imensa tragedie. Iisus i-a strâns pe ucenici în jurul său, în grădina Ghetsimani, pe Muntele Măslinilor, și îndată, încă vorbind, la El a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece discipoli, și cu el mulțimea cu săbii și cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari și până la bătrâni.

Sfatul bătrânilor format din 71 de persoane l-a judecat pe Iisus. Iisus se declarase ca fiind fiul lui Dumnezeu. Sfatul bătrânilor a considerat această afirmație ca fiind o blasfemie și a fost condamnat la moarte.

Pilat din Pont era procuror roman și trebuia să confirme sentința la moarte a lui Iisus. În prima fază, Pilat a declarat că nu poate aduce nicio vină lui Iisus. Mulțimea furioasă striga că Iisus trebuie să moară. Pilat a confirmat sentința sub presiunea maselor.

Iisus a fost dus în locul pardosit cu pietre, unde a fost biciuit sub privirile mulțimii și ale lui Pilat. Iisus a fost preluat de soldați. Cicero numește această condamnare la moarte, cea mai crudă și mai îngrozitoare pedeapsă.
Soldații l-au îmbrăcat în purpură și i-au pus o coroană de spini pe cap.

Drumul de la casa de judecată la Golgota a fost scurt. Soldații i-au dat să bea vin cu smirnă, dar Iisus a refuzat. Cine era condamnat la moarte trebuia să bea un pahar cu vin amestecat cu tămâie pentru a i se zăpăci simțurile.
Tragedia s-a produs la ceasul al treilea după-amiaza. Referitor la moartea lui Iisus, medicul german, Modder, a afirmat că la un om atârnat cu ambele mâini, sângele se adună în partea inferioară a corpului. După 12 minute, tensiunea arterială scade la jumătate, pulsul își dublează valoarea. Inima primește prea puțin sânge. Urmează leșinul.

Moartea pe cruce este o moarte prin infarct. Au fost cazuri în care un crucificat a murit după două zile. Pe bârna perpendiculară se monta o mică sprijinitoare, numită sedile, loc de șezut. Dacă cel atârnat se sprijină, sângele urcă în corp.

În cazurile în care se dorea o moarte rapidă, se zdrobeau cu un ciomag fluierele picioarelor. Nu se mai putea sprijini pe picioare iar infarctul se producea rapid.

Iudeii i-au cerut lui Pilat să-i zdrobească picioarele pentru că în câteva ore începea sabatul și peste noapte cei crucificați nu aveau voie să rămână atârnați.

După moartea sa, Iosif a luat trupul și l-a învelit într-un giulgiu de in și l-a dus la mormântul pe care-l săpase în piatră. În ușa mormântului a prăvălit o piatră.

În anul 1968, în timpul unor lucrări de construcții, a fost descoperit un mormânt din perioada regelui Irod.
Labele picioarelor erau separate de scheletul zdrobit. Labele stăteau una peste cealaltă unite printr-un cui ruginit, care fusese bătut prin ambele articulații. Cuie mai fuseseră bătute în antebrațe, aproape de încheietură și nu în podul palmelor.

efemeride.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.