CREDENȚIONALE VASLUIENE LA ALBA IULIA/1990

Unirea, Marea Unire realizată la Alba Iulia pe 1 dec. 1918, a fost, doar cu 2 zile înainte hotărâtă la Cernăuți, (28 nov.), completând hotărârea basarabenilor din martie 1918. Nu avem date despre participarea vasluienilor, până la urmă, despre deplasarea moldovenilor în această parte îndepărtată, din vest, și, până în prezent, nu cunoaștem în ce mod au privit cei din Moldova de Jos entuziasmul național – ardelean de atunci. Deși mai conservatori, mai săraci și mai neinformați, e de afirmat că și aceștia împărtășeau aceleași idealuri, susțineau aceeași idee, deși atenția le era mai ales la ceea ce se întâmpla la Chișinău, unde erau dislocate importante forțe armate românești și intelectuali din actualul județ erau chemați să activeze (cazul lui Tudor Pamfile, coordonator a 5 gazete românești și promotor al unei literaturi speciale pentru moldovenii de peste Prut).
Un episod interesant cu semnificație istorică s-a petrecut în 1990.
Am fost acolo: la Alba Iulia, de 1 decembrie 1990, când s-a sărbătorit pentru prima oară noua Sărbătoare Națională, după decenii… de 23 august. Încă nu creasem TVV, eram doar reprezentantul ecologiștilor vasluieni și împreună cu regretatul Dan Albescu făceam parte din DELEGAȚIA județului Vaslui, compusă din 42 de persoane selectate de Consiliul Județean și Prefectură, care ne-am deplasat cu un autocar toată ziua și noaptea de 30 noiembrie, și înspre dimineață am ajuns în cetatea istorică a neamului românesc. Am fost ghidul neoficial (printre altele, dețin atestat de ghid internațional), drept care „am povestit” tot ce se putea prezenta pe un traseu care includea și Săvârșinul, proprietatea regelui Mihai. Am creat atmosfera patriotică în autocarul cu oameni diferiți, pregătire diferită, cu început de orientări politice altfel decât pentru FSN și am avut și simțit avantajul excursiilor cu elevii realizate în anii anteriori. A fost instructiv.
PREGĂTIREA
Fiecare am fost chemați la prefectură mai înainte și puși să semnăm de mai multe ori CREDENȚIONALE, adică foi de A4 cu același text, prin care susțineam UNIREA de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Nu se admitea nici o virgulă lipsă, trebuia să fie scrisul „manu propria”, drept care unii am refăcut de mai multe ori împuternicirea numită credențional. Dan Albescu avea un scris mai întins și textul nu-i prea încăpea pe foaie, drept care zicea că nu mai merge, acolo.
Deplasarea: simplă, într-un autocar fără muzică, dar cu microfon de bord care se tot defecta, așa că în câteva rânduri (pe la Tg. Mureș) am vorbit de la centrul autovehiculului, să fiu auzit. Mai era un acordeonist care înveselea atmosfera periodic, atât în ziua cât și în noaptea deplasării. N-au fost nici un fel de controverse politice, mai toți convenind că susținem pe Iliescu și mai niciunul știind câte ceva despre evenimentul în sine (cel de la 1 dec.1918). N-am simțit oboseala drumului.
1 Decembrie:
Dimineață am depus fiecare, personal, CREDENȚIONALUL, pe județe, în ordinea alfabetică, în Sala Mare a Muzeului, înregistrare pe grup. Mare aglomerație, rapiditate în mișcare, liniște, ordine. Cei de acolo erau pregătiți, ne-au înregistrat, și totul a mers în ordine. S-a creat o stare de exaltare patriotică.
Am fost plasați pe un loc dinainte stabilit, cu interdicția de a pleca altundeva, și nu era greu, pentru că toți eram deprinși cu disciplina defilărilor de 23 August. Vasluienii au avut noroc de o panoramă care le-a permis să-i vadă îndeaproape pe Ion Iliescu, Petre Roman (atunci, mare pericol pentru președinte), Alexandru Bârlădeanu, Victor Atanasie Stănculescu, P.F. Teoctist și alți activiști fost comuniști, strânși în FSN, deveniți mari democrați.
Când a apărut firava delegație condusă de Corneliu Coposu, mulțimea instruită și pornită împotriva „vânzătorilor de țară” (i-) a huiduit copios, iar Petre Roman ne făcea gesturi de îndemn (eram la câțiva pași, și mai toți strigam ce se auzea de la unul cu lozincile scrise). Au răzbătut în grup zvonuri că se trage în mulțime de pe balcoanele blocurilor din apropiere, deși eram înconjurați de tot felul de persoane dubioase. Discursul curajosului Coposu, pe altă scenă aproape nu l-am auzit, cei vreo 20 din anturaj nereușind să asigure liniștea necesară. Nici pe liberalul Radu Câmpeanu, însoțit doar de câțiva. Nu i-am auzit, mai ales că din timp în timp se lansau lozinci de timpul „trăiască Ion Iliescu” sau trăiască… altcineva din prezidiu. P.F. Teoctist nu prea era băgat în seamă, deși tribuna era ridicată în fața Catedralei, iar numerosul grup Iliescu venea păzit de la Te-Deum-ul oficiat de Patriarh. S-a creat, după discursul lui Ion Iliescu, un fel de diversiune, o mișcare în mulțime, care șoptea de un atac terorist maghiar, repede liniștit, mai ales că au urmat salve de artilerie care să sublinieze sărbătoarea publică de după defilarea armatei.
Curios, lumea n-a plecat nici din timpul spectacolului patriotic prezentat pe mai multe scene, când, câțiva vasluieni am trecut printre blocuri și case, am stat de vorbă cu locuitorii cam timorați că sunt urmăriți. Aflăm, astăzi, că erau mobilizate forțe care să preîntâmpine reacțiile maghiarimii, și oamenii aveau dreptate.
Nu prezintă importanță ce s-a discutat la întoarcere, după nopți nedormite. Important mi se pare că un grup de vasluieni, fie ei organizați de oficialități am depus acele acte de încredințare în favoarea Marii Uniri, fie și la 72 de ani, după. Și, încă ceva: atmosfera de aleasă simțire patriotică în care s-a desfășurat expediția vasluiană, și mai ales cea din fața Catedralei Neamului din Alba Iulia.
2018. Din sentimente curat patriotice soții dr. Valeriu Lupu și prof. Valentina Lupu au organizat între 28 – 30 septembrie 2018, o excursie la Alba Iulia cu dorința de a prezenta din partea celor 40 de vasluieni și omagiul lor pentru înfăptuitorii Marii Uniri. Evident, fără credenționale.
Intr-o școală generală, la Roșiești, directorul Cr. Onel are o inspirată expoziție consacrată Centenarului, cu momentul Chișinău, Cernăuți, Alba Iulia. Mai e mult, dar e bine și atât pentru necesara educație pro românească. Pot fi nominalizate multe alte momente în județ, printre care că în ultimele zile Dan Ravaru a scos cartea „Revenirea Bucovinei la România/Centenarul Marii Uniri”, 2018, 132 pag.
Important, astăzi, este că D. V. Marin (la câteva zile am înființat TVV, primul post de televiziune privată din țară, Licența 001/TV, pe 5 dec. 1990), Dan Albescu, Teodor Tărnăuceanu (prefect), Ion Apostol (primar) și alții am depus, conștienți și entuziaști, CREDENȚIONALELE noastre în sanctuarul unității românești.
Tot important e că putem găsi mărturii și în afara țării, cum este de pildă, târnosirea Bisericii ortodoxe românești, din Montreal, pe 18 octombrie 1918 (v. Meridianul C. R., nr.3/15/2018).

Săptămâna culturală românească, la Strassbourg
Perioada: 20 – 27 martie 1995
Organizator: Studioul de televiziune și Radio Vaslui prin D.V.Marin;
Invitați de A.C.A.R. Strassbourg, al cărei președinte era un fost secretar UTC din Vaslui, Constantin PENCIU, plecat cu fuga din țară, înainte de 1989, care mai păstra legătura cu Bârladul natal. (Azi, după revenire în țară, este proprietarul „Domeniului regal”, fostul I.A.S.) de la Zorleni).
Cei 42 de copii bârlădeni organizați de profesorii Alexandru Miron și Dumitru Marin să participe la un campionat internațional de șah, implicit la „săptămâna culturală românească” prin formația de dansuri și interpreți, s-au deplasat timp de 3 zile cu un autocar care mereu „tușea” și rămânea în pană pe ruta Vaslui – Oradea – Budapesta – Strassbourg, deci cu peripeții, greutăți, foame, oboseală cât încape. Atât excursia în sine cât și confruntarea șahistică, chiar evoluția pe scena unei Case de cultură din acest vestit oraș s-au bucurat de foarte bună organizare și a fost instructivă și foarte interesantă: românii învățau să iasă în lume!
Costică Penciu a fost la mare înălțime, prin grija excesivă pentru masă-cazare, prin asigurarea unor vizite de suflet, pe Valea Loarei, la Sediul Comisiei Europene, în orașul german Kiel, peste Rhin și în alte locuri celebre (inclusiv, Paris), prin timpul acordat special grupului românesc avid să recepționeze câte ceva despre viața societății capitaliste, cu ochii cât cepele, cu urechile ca pâlnia. Am difuzat imagini în țară, din ce am filmat acolo. O întâmplare, astăzi, amuzantă: s-au lipit de noi doi români mai colorați din Murgeni, care s-au oferit să ne însoțească și să aibă grijă de noi. Dormeau prin autoturisme părăsite sau în ganguri. Noi i-am luat de bună credință, dar în timpul turneului de șah, aceștia ne-au controlat bine bagajele, au furat tot ce au reușit și… au dispărut. Ne-am ales cu o învățătură!?
Revenind: participarea la Săptămâna culturală românească a fost una dintre multele acțiuni organizate în străinătate de TVV și conducerea sa, cu destule reacții în viața culturală, comparabilă cu momentul înfrățirii comunei Miclești de Vaslui, cu populația și oficialitățile din Neuille Pompierre, de lângă vestitul oraș TOUR, cam prin locurile unde se plimba, odinioară, cu sabia lui ruptă, mușchetarul d/Artagnan, și exista vestita cârciumă „Le cheval blanc”. In Casa de cultură a comunei, le-am oferit o carte cu autograf și i-am învățat pe francezi… perinița românească.
Erau momentele când românii începeau să iasă, sau să fugă, în lumea mare pentru că vreo 4 au rămas în Paris!

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.