Antreprenorii pot deschide diferite tipuri de firme în România, iar acestea pot fi organizate ca societăţi cu răspundere limitată, SRL-uri, sau pot fi create mai simplu ca întreprinderi familiale. Diferenţă majoră între aceste două tipuri de firme este faptul că SRL-ul este o strucutura cu personalitate juridică, în timp ce întreprinderea familială este o entitate fără personalitate juridică.
Conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinderea familială cunoscută şi că întreprinderea individuală poate fi înfiinţată de o singură persoană cu scopul de a desfăşura o activitate economică, iar pe parcurs poate coopta un membru al familiei în această activitate.
1. Timp scurt de înfiinţare
Întreprinderea individuală are destul de multe avantaje în comparaţie cu SRL-ul şi cu PFA-ul. Primul dintre acestea este timpul destul de scurt de înfiinţare care este, în general, de trei zile. De asemenea, lista de documente necesare înfiinţării nu este lungă, fiind nevoie de:
Rezervarea numelui întreprinderii individuale;
Cererea adresată Registrului Comerţului;
Cartea de identitate în original sau copie a solicitantului;
Specimenul de semnătură;
Dovada dreptului de folosinţă a sediului social;
Documentele care atestă pregătirea profesională a solicitantului;
O declaraţie pe proprie răspundere a solicitantului.
2. Numărul de angajaţi al întreprinderii familiale
Un alt avantaj al întreprinderii individuale este reprezentat de numărul mai mare de angajaţi în comparaţie cu un PFA. Astfel, întreprinderea familială poate avea un număr maxim de opt angajaţi, faţă de trei la un PFA.
3. Codurile CAEN ale întreprinderii familiale
Un alt avantaj major al intrerpinderii familiale este disponibilitatea unui număr mai mare de coduri CAEN. Acestea definesc tipurile de activităţi pe care le poate întreprinde o astfel de firmă, deci numărul acestora poate fi mai diversificat faţă de un PFA.
4. Taxarea întreprinderii familiale
Din punct de vedere fiscal, întreprinderea familială poate fi taxată în sistemul real, ceea ce presupune impozitarea veniturilor la cota de 16% plus plata contribuţiilor sociale şi pentru sănătate, sau taxarea la normă de venit prin plata unei sume fixe care să acopere atât impozitul pe venit, cât şi contribuţiile sociale. Prin urmare, întreprinderea familială poate alege cum îşi va plăti taxele.
5. Desfiinţarea întreprinderii familiale
Deşi de multe ori proprietarii de afaceri nu iau în considerare acest aspect, dorinţa de a înceta o activitate economică se poate tranforma într-un proces lung şi costisitor. În cazul unei întreprinderi familiale, aceste două aspecte nu sunt atât de problematice deoarece aceasta poate fi închisă în maximum o săptămână ceea ce vă atrage costuri mai mici.
Începând cu anul 2017, taxele legate de înfiinţarea unei întreprinderi familiale au fost eliminate, astfel încât deschiderea unei firme într-un astfel de regim a devenit mult mai avantajoasă.