Glasul poporului ! / Dumitru Țimerman

Pentru pământul acesta românesc au murit în războaie nenumăraţi oşteni şi soldaţi de-a lungul secolelor. Aceşti bărbaţi curajoşi, gata oricând să se sacrifice pentru o palmă de pământ, ştiau că merg la moarte, dar pentru ei moştenirea lăsată urmaşilor era mai presus decât viaţa. Poetul naţional Mihai Eminescu a surprins în cuvinte poetice, personalitatea acestui popor hărţuit de nenumărate ori, chiar şi în zilele noastre în mod „inteligent „, pentru acest pământ udat cu lacrimi şi sânge: “Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…”.
Glasul poporului! Dar, voi, voi vânzătorilor de neam şi ţară, flecarilor… ce apăraţi? Ne-aţi înglodat în supunere şi-aţi confecţionat unele legi, doar pentru voi, menite să ne subjuge în faţa străinătăţii! Semeni de-ai voştri, care-au fost împotriva ideilor voastre egoiste, se autoexilează sătui de aviditatea monstruoasă. Nu vedeţi că vă ştie tot poporul! Se ştie… Aţi ajuns să secătuiţi această ţară de bogăţiile ei naturale. Să le exploataţi în cârdăşie cu străinii, iar oamenii de la talpa ţării au ajuns să lucreze că negrii pe plantaţiile de bumbac. Au făcut ce-au făcut străinii pentru noi, dar ei cât au transportat în secret din această ţară? Îi plătiţi cu bani de supravieţuire pe muncitori! Abia dacă-şi pot plăti dările, utilităţile şi cele necesare pentru hrana cea de toate zilele.
Glasul poporului strigă: Ruşine! Ruşine! Ruşine! V-aţi îmbuibat cu conturi în străinătate despre care ştiu şi românii plecaţi la muncă peste hotare, dar şi cei de-acasă. Nu vedeţi că sunteţi ca nişte struţi, care stau cu capul în nisipul intereselor personale. Credeţi că nu mai există români inteligenţi, care văd, ştiu şi vor să ia atitudine împotriva mârşăviilor săvârşite de tâlharii îmbrăcaţi în haine moderne, din blană de oaie artificială, ca să nu li se vadă blana de lupi moralişti?
Un maramureşan, care făcea haz de necaz zilele trecute, îmi spunea cu un zâmbet îndoielnic: “Mă, io-s de-acord să le dăm pământul să-l cosască, da să nu ne ieie prunii, mă! Prunii nu-i dăm pântru nimic în lume, mă, auzâta-ţi! „E dramatic ce se întâmplă pe la noi în aceste vremuri de „tristă amintire” şi degringoladă. Se cumpără pământuri în zonele bogate, considerate altădată strategice pentru economia României. Au fost identificate minele şi hărţile pe care sunt marcate filoanele de aur tezaurizate. Oare, de ce? Zice un fost miner: “De-aia ne-o închis minele, ca să le poată ei exploata din plin cu utilaje din alea ultramoderne “. După ce s-au îmbătat, mulţi şi-au vândut pământurile la negru, pentru câteva sute de lei, la crâşma de la intrarea în sat. Pericolul cel mare e că ne înstrăinăm unii faţă de alţii, iar solidaritatea se ofileşte la flacăra încercărilor.
Degeaba, ăsta-i Glasul poporului! Acestea sunt doar câteva din marile probleme ale țării, nu spectacolul gratuit pe care-le oferiți de pe scena politică atât românilor cât și străinătății. Da, unii pun la cale ceva… Mai există români, care zice-se vor chema la masa judecăţii pe toţi cei care au jefuit această ţară. Străinii, care au datorii faţă de România, vor fi obligaţi să le restituie integral… Se vorbeşte de o suprastructură naţională, din care să facă parte oameni curaţi, care pun mai presus de orice adevăratul interes naţional. Alţii spun că nu mai e cine să înfiinţeze o astfel de suprastructură pentru că Banul străin e mai puternic deocamdată decât tentativa de coagulare a unei forţe româneşti, capabilă să-şi recâştige autoritatea pentru gestionarea avuţiei naţionale. Lupta continuă în secret…, iar tinerii reprezintă speranţa renaşterii României.

Dumitru Țimerman / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.