◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE / Român, Creștin, Preot și Patriot… Adevărat

„Pe cât aristocraţia română din Transilvania n-a avut nici o predilecţie către Biserica şi naţia sa şi era redusă de o idee deşartă, pe atâta, să zicem PREOŢIMEA ŞI CREŞTINII şi în frunte ARHIEREII au arătat o tărie exemplară în mijlocul nenumăratelor prigoniri şi au rămas neclintiţi în religie şi naţionalitate. Tăria aceasta sufletească a fost un produs viu al acelei convingeri morale, că dacă se va lăsa de una, numaidecât se vor lipsi şi de cealaltă. Şi fiindcă românul nu-şi poate închipui religia fără naţie şi naţionalitatea sa, pentru aceea, ca să asigure existenţa sa naţională, a rămas în aceeaşi religie în care s-a pomenit ca român, cea ortodoxă, şi despre care e convins că este scutul cel mai puternic de a-i apăra naţionalitatea lui de orice vitejii”.
Andrei Șaguna (1808-1873),
A fost cel mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul sec. XIX. Militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Braşov, membru de onoare al Academiei Române. Face dintr-o familie de macedo-români din Mişcolţ, Ungaria. După şcoala primară urmează gimnaziul apoi dreptul şi filosofia la Budapesta şi în cele din urmă studiază teologia ortodoxă în oraşul Vârşeţ din Banatul sârbesc. În anul 1833 este tuns în monahism la mitropolia de la Carloviţ, după care în 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din Vârşeţ. Ajunge vicar general al Episcopiei din Sibiu în 1846, în 1848-episcop al Ardealului şi în 1864-mitropolit al Ardealului. Ajuns în aceste mari funcţii se ocupă pentru prima dată de pregătirea superioară a preoţilor pe care i-a conştientizat cu o muncă asiduă de misiunea de a fi propoveduitorii lui Hristos în lume; a militat pentru construirea de biserici case parohiale şi repararea celor cu probleme. A ridicat o tipografie în 1850 la Sibiu, despre care zice: „Numai Dumnezeu ştie cu câte greutăţi o am apărat şi susţinut faţă de duşmanii Bisericii şi Naţiunii noastre române”. În 11 ani aici a tipărit 36 de cărţi de cult pentru preoţi şi credincioşi. Numai într-un an după deschiderea tipografiei s-au tipărit 5000 de catehisme, 5000 de abecedare, 700 de Ceasloave, 3000 de Istorii Biblice, 3000 de cărţi despre datoriile supuşilor şi 1500 de Apostole. A mai tipărit cărţi de şcoală: abecedare, catehisme, bucoavne, cărţi de muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie, de geografie, pentru şcolile săteşti dar şi pentru cele gimnaziale şi Seminarul Teologic nou înfiinţat. Din cele 800 de şcoli care existau în Transilvania mai multe de jumătate erau ridicate de mitropolitul Andrei Şaguna. Şcolile erau organizate şi întreţinute de Biserică. Preoţii parohi erau directori, iar protopopii erau inspectori şcolari. Profesorii erau pregătiţi, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, înfiInţat tot de el, fie în Gimnaziul din Braşov. O mare realizare a fost reînfiinţarea vechii MitropoliI Ortodoxe din Transilvania, desfiinţată în 1701. În anul 1873, Mitropolitul Andrei Şaguna s-a strămutat la cele veşnice şi a fost înmormântat ca un simplu călugăr în curtea bisericii din Răşinari-Sibiu.
A fost canonizat în anul 2011 de Sf. Sinod al BOR. În anul 1834 când a fost făcut diacon a mărturisit: „PE ROMÂNII TRANSILVĂNENI, VREAU SĂ-I TREZESC DIN AL LOR LUNG SOMN, CU TOT CE ESTE ADEVĂRAT, PLĂCUT ŞI DREPT SĂ-I ÎNDRUMEZ”.
P.S. Azi, Biserica lui Hristos, Biserica Neamului Românesc, Arhiereii, preoții și credincioșii ei, este pusă la zid de unii păgâni autohtoni, inculți și fără de Dumnezeu. Țara noastră fără mănăstirele emblematice, fără de cultura ei milenară, fără de slujitorii ei, buni sau răi, fiindcă nimeni nu este fără de păcat, NU reprezintă nimica. Biserica de azi continuă munca de ieri a înaintașilor vrednici, numai că ochi avem și nu vedem, urechi avem și nu auzim. Batem monedă pe Catedrala Neamului, fără să vedem că iarba schimbată de pe stadioanele țării a costat mai mult decât întreaga catedrală; excursiile exotice ale aleșilor noștri au costat câteva catedrale; moralitatea capetelor țării este jalnică; Transilvania este în pericol și nu ne interesează, suntem umiliți și mințiți fără ca nimeni să ridice ștacheta valorii naționale; cozile de topor români, fac alianțe în detrimentul poporului și în special prin interese particulare și pecuniare în detrimentul PĂMÂNTULUI SFÂNT TRANSILVAN, poporul este umilit, mințit și nu mai este ascultat. De bine de rău, Biserica și slujitorii ei, încă, dacă este lăsată în pace de trădătorii din capul mesei, ascultă oftatul pământului străbun; se apleacă la durerea românului obidit, mai ridică spre ceruri catedrale, mănăstiri, schituri, biserici, care duc spre Creator dorul și oful românului, speranța și lacrimile tristeții sau bucuriei. Lăsați-l în pace pe Dumnezeu cu toată liota lui; Nu vă luați la trântă cu El. Nimeni nu a reușit să-l doboare vreodată. Știți de ce? FIINDCĂ EL ESTE CREATORUL, IAR VOI NUMAI BENEFICIARII MUNCII ȘI CREAȚIEI SALE. Cât despre slujitorii Lui, Sfânta Scriptură vă atenționează să nu vedeți paiul din ochiul altora ci bârna din propriul vostru pământ. Bateți apa în piuă degeaba, și când umbra viitoare vă bate la ușă, faceți pasul în retragere, vă căiți, plângeți, vă speriați, dar să nu uitați că: Dumnezeu nu vrea Moartea păcătosului ci îndreptarea lui, că ne iartă de șaptezeci de ori câte șapte, dar, NU la nesfârșit. L-am pus pe Dumnezeu în spatele nostru, în spatele căruței și am intrat în situația greu de remediat, am căzut cu căruța în șanț și nu mai putem s-o scoatem. Deci: TREZIȚI-VĂ, TOȚI CEI CE DORMIȚI DEGEABA ÎN HAINELE STATULUI ȘI POPORULUI, dar nu uitați ce spune Șeful suprem Hristos: „FĂRĂ DE MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC”. Iertați-mă dacă în acest post vă produc vreun cutremur sufletesc, dar cutremurul pământului străbun din mine și din mulți români cu suflet străbun, este foarte puternic și dacă nu luăm măsuri adecvate, dezastrul va fi unul catastrofal, greu de remediat în timp.

„CUGETĂRI” vol. XII,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *