◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Interviu cu OVIDIU KOMORNYIK

OVIDIU KOMORNYIK: „Aplauzele publicului reprezintă pentru mine cel mai important premiu “

Reporter: – Se împlinesc aproape 30 de ani de când aţi intrat în echipa Teatrului de Revistă din Deva, ca solist vocal, unde aţi activat până în 1991, când aţi plecat în Bucureşti. Ce amintiri păstraţi din acea perioadă?
Ovidiu Komornyik: – Acea perioadă, aş putea spune, este una din cele mai frumoase perioade din viaţa mea, pentru că am întâlnit nişte oameni minunaţi, profesionişti, de la care am „furat “foarte multe lucruri. Din păcate, am stat prea puţin la Teatrul de Revistă din Deva, cred că vreo doi ani, din 1989 până în 1991, după care bineînţeles că am plecat la Bucureşti, pentru că ştim cu toţii că de aici se dă ora exactă.
Reporter: – Sunteţi autorul unor şlagăre nemuritoare, îndrăgite deopotrivă de iubitorii de muzică, indiferent dacă sunt vârstnici sau tineri. Care să fie secretul?
Ovidiu Komornyik: – Sincer să fiu nu ştiu dacă este un secret. Eu nici o clipă nu am încercat să aflu secrete. Am încercat să fac ceea ce am simţit eu, ceea ce e în sufletul meu şi în felul acesta am reuşit să exprim o parte din interiorul meu. Dacă ceea ce fac se bucură de succes şi dacă ceea ce inventez eu, pentru că aşa îmi place să spun că sunt inventator, rămâne şi publicul larg apreciază, vă daţi seama că este o bucurie imensă. Slavă Domnului, că se întâmplă să constat că sunt piese care chiar dacă au, unele, majoratul, încă se bucură de mare succes şi ăsta e un lucru care mă bucură.
Reporter: – Cum explicaţi evoluţia dumneavoastră, ascendentă, ca solist, compozitor şi textier, într-un interval de timp destul de scurt, în condiţiile unei concurenţe acerbe din „lumea” muzicală a zilelor noastre?
Ovidiu Komornyik: – N-aş spune că e un interval destul de scurt, pentru că eu am debutat la Mamaia, în 1990, deci sunt 28 de ani şi în toţi aceşti an am acumulat, am învăţat, am căutat şi pot să spun că evoluţia a venit treptat, nu a venit aşa peste noapte, hai că vreau să mă apuc să cânt, cum se întâmplă astăzi, când ştiţi bine că poţi să devii peste noapte vedetă şi nu te mai interesează nimic.
Eu sunt convins că ceea ce am creat şi am făcut eu va rămâne pentru că nu este o muzică de consum. Din păcate, trăim în era consumului şi ştiţi bine că într-o societate de consum toate lucrurile pe care le cumpărăm, când ies din garanţie se strică. Eu aş putea spune că muzica mea nu face parte din această categorie, pentru că muzica mea rămâne peste ani şi cu siguranţă va dăinui, atâta vreme cât va exista iubire. Şi bineînţeles că ştim că iubirea nu are cum să dispară, deci sper că şi muzica mea să rămână şi să nu dispară.
Reporter: – În decursul anilor aţi obţinut multe premii preţioase la diferite festivaluri şi concursuri de muzică uşoară. Vă rog să amintiţi cele la care ţineţi cel mai mult.
Ovidiu Komornyik: -Am obţinut foarte multe premii şi dacă intraţi pe site-ul meu ovidiukomornyik.ro veţi găsi acolo toată povestea cu premiile, dar vreau să spun că cel mai important premiu pe care eu îl apreciez în mod real este cel al publicului, pentru că îl primesc aproape în fiecare sală de concerte; sunt aplauzele publicului şi asta este cel mai important premiu pentru un artist. Să ştiţi că premiile nu au nicio legătură cu succesul şi succesul nu are nicio legătură cu premiile. Aşadar, cel mai important premiu este cel pe care-l primesc de la public.
Reporter: – La un moment dat aţi abordat şi romanţa, în creaţia dumneavoastră. Cum explicaţi abordarea acestui gen muzical?
Ovidiu Komornyik: c-a fost o provocare, să spun aşa. M-a sunat solistul Iulian Bratu să-mi propună această tentativă de a crea şi romanţă şi în clipa aceea mi-am adus aminte de bunica mea care, Dumnezeu să o odihnească, era fană a Festivalului „Crizantema de aur “. Când am debutat la Mamaia în 1990 îmi zicea: „Ovidiu, tu de ce nu cânţi romanţe că aşa frumos le-ai conduce? “. Şi iată că am făcut şi o romanţă. Spre surprinderea mea a fost şi premiată şi n-am decât să mă bucur.
Mai am până desluşesc toate tainele romanţei, pentru că este un gen de muzică mai complex şi în acelaşi timp foarte emoţionant. Pentru a scrie romanţe îţi trebuie multă emoţie şi înţelepciune. Mă bucur că am încercat acest gen muzical şi că am luat şi un premiu, împreună cu Iulian Bratu şi cu Carmen Aldea Vlad, care a scris textul.
Reporter: – Toate melodiile dumneavoastră se remarcă prin tonul melancolic, prin versurile capabile să transmită sentimente şi mesaje menite să impresioneze ascultătorii, dar şi prin linia melodică ce place auzului. Ce părere aveţi despre muzica uşoară de astăzi?
Ovidiu Komornyik: – Nu pot să generalizez că toată muzica scrisă azi nu are valoare, dar, din păcate, sunt foarte mulţi artişti care apar, cântă o melodie pe care eu nu o înţeleg, adică nu rămân cu nimic din ea. Pentru mine, muzica trebuie în primul rând să aibă melodie, după aia să aibă mesaj. Din păcate, metafora nu se mai foloseşte în ziua de astăzi, lucrurile sunt foarte clare şi dacă se poate cu cât mai multă tentă sexuală şi atunci cu siguranţă hiturile au succes, de o vară bineînţeles.
Reporter: – Pentru că în curând veţi împlini frumoasa vârstă de 50 de ani, vă doresc „La Mulţi Ani Fericiţi!”
Ovidiu Komornyik: – Vă mulţumesc pentru urările dumneavoastră. Mai am puţin şi în 29 ianuarie 2019 voi împlini 50 de ani. Slavă Domnului, sunt un om care până la vârsta asta chiar sunt împlinit, din toate punctele de vedere. Nu ştiu dacă mi-aş dori ceva mai mult decât să fiu sănătos şi oamenii care au fost lângă mine în toată această perioadă frumoasă să rămână în continuare alături de mine.
Reporter: – Ce doriţi să transmiteţi fanilor dumneavoastră, din Deva şi din Orăştie?
Ovidiu Komornyik: – Ce aş putea să le transmit decât că iubirea înseamnă tot. Să iubească, să nu le fie jenă cu sentimentele lor, să spună de câte ori au ocazia persoanelor dragi ceea ce simt. Le doresc să fie sănătoşi şi, de ce nu, să ne vedem sănătoşi prin sălile de spectacole, atunci când veţi vedea afişele prin Deva, prin Orăştie, prin toată zona frumoasă din Hunedoara. Sănătate multă şi să ne auzim cu bine! Doamne ajută!

Interviu realizat de Ioan Vasiu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *