default-logo

Personalități notorii ale neamului românesc!

Paulina Zavtoni: Frumoasa din poveste!

Prin anii de studenţie, când doream să-i facem unui coleg, prieten sau cunoscut vreun compliment că este frumos, îl comparam cu faimoşii actori de film Alain Delon, Gerard Filip sau Zbigniew Cybulski, iar fetele frumoase erau comparate cu Sophia Loren, Claudia Cardinale sau Elizabeth Taylor. Dar, fiindcă nu aveam posibilitatea să vedem cum arată în realitate aceste stele cinematografice, mergeam cu dragoste la Teatrul Republican Luceafărul să privim şi spectacolul respectiv şi să-i admirăm şi noi pe frumoşii actori Paulina Zavtoni şi Spiru Haret, care nu cedau cu nimic în faţa vedetelor de peste hotare. Mai mult, acest cuplu familial şi actoricesc mai era şi „botezat” pe bune Romeo şi Julieta, căci dragostea lor nu era mai puţin sentimentală şi curată ca cea a eroilor lui William Shakespeare. Şi dacă pe strada Mihai Eminescu vedeai de departe o pereche de tineri mergând la braţ, nu era nevoie să te apropii de ei ca să –ţi satisfaci curiozitatea şi să afli cine sunt, căci la sigur puteai afirma că-s Paulina Zavtoni şi Spiru Haret, care ca doi îndrăgostiţi „shakespearieni” ţineau drumul spre teatrul lor devotat Luceafărul, să bucure inimile oamenilor şi cu jocul lor artistic, şi cu frumuseţea lor exterioară. Şi lumea se bucura de acel Făt Frumos şi de acea Ileană Cosânzeana, îi admira şi chiar îi şi invidia de dragostea lor, de relaţiile lor familiale şi cele creative. Ei mergeau la teatru ca doi copilaşi la grădiniţă, ţinându-se la braţ sau de mână, ca nu cumva cineva să-i despartă. Nu i-a despărţit nimeni, căci altminteri nici nu se putea. Doar vrerea Domnului a fost ca într-o zi să-l ia pe scumpul soţ şi tată Spiru Haret în împărăţia cerurilor, probabil să bucure şi îngerii şi cu frumuseţea, simplitatea şi bunătatea sa şi cu jocul său actoricesc plin de har şi dăruire de sine.
Să vorbeşti astăzi despre teatrul nostru autohton fără a trece în revistă şi numele legendarei Paulina Zavtoni, înseamnă a vorbi în van. Celebra artistă Paulina Zavtoni este şi ea un „copil de război”, care, născută în acei ani de tristă amintire, a îndurat şi foamea, şi frigul şi frica, şi amarul sufletesc al copilăriei sale grele, rămânându-i în memoria de astăzi şi acei saci de pesmeţi, rezervaţi în şură pentru zile negre de către scumpa măicuţă Ana, care nu şi-a mai văzut soţul întors de la război, fiind omorât pe câmpul de luptă. Şi poate şi acea copilărie anevoioasă a determinat-o pe Paulina Zavtoni să aibă un comportament cu adevărat creştinesc şi părintesc şi faţă de familia sa şi faţă de colegii săi de scenă, faţă de lumea care o-nconjoară cu drag. Poveştile citite cu dragoste nostalgică la televiziune vin şi ele să o poarte pe Paulina Zavtoni prin grădina cu flori mirositoare, cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene ale copilăriei sale, de care-i duce dorul şi pe care o transmite imaginar copiilor şi nepoţeilor de pe acest meleag. Cunoscând foarte bine viaţa omului, percepând de minune subtilităţile societăţii, gustând şi din dulceaţa şi din amarul vieţii, Paulinei Zavtoni i-a reuşit fără mare trudă să se încadreze în rolurile protagoniştilor pieselor, ca să le interpreteze cu toată realitatea şi rafinamentul ei actoricesc. Şi dacă şi ţara noastră ar avea o carte a recordurilor Guiness, Distinsa Doamnă, Paulina Zavtoni, Artistă a Poporului, Cavaler al Ordinului de Onoare, profesor universitar, ar fi inclusă-n ea, ca cea mai fidelă actriţă a teatrului, care pe parcursul a peste 50! De ani a interpretat peste o sută! De roluri care mai de care! Fără doar şi poate, că la dezvoltarea şi promovarea talentului său cu adevărat dumnezeiesc a fost resimţit şi suflul repetiţiilor actoriceşti de pe timpuri de la Casa de Creaţie a Copiilor şi cele din cadrul cercului dramatic de pe lângă studioul „Moldova-film”. Şi cum putea să se despartă vreo dată Paulina Zavtoni de teatrul său fidel la care a stat şi ea la baza constituirii lui, făcând parte din prima generaţie de „luceferişti legendari”, chiar din anii de studenţie de la Conservatorul „Gavriil Muzicescu”?! Şi pe bune colegii săi de scenă de astăzi mai tinerei îşi manifestă toată dragostea şi recunoştinţa faţă de bunul lor dascăl Paulina Zavtoni. Dacă aş căuta să enumăr toate spectacolele în care s-a impus distinsa artistă Paulina Zavtoni, ar fi nevoie de pagini întregi şi, de aceea mai simplu, este să afirmăm, că dumneaei a fost şi este prezentă practic în toate piesele montate pe scena Luceafărului, realizând multiple roluri atât din dramaturgia clasică: Luluţa şi Chiriţa în „Chiriţa în provincie” de V.Alecsandri, Fecla Ivanovna în „Căsătoria” de N.Gogol; Evlavia Andreevna în „Nevolnicele” de A.Ostrovski, Natalia Ivanovna în „Trei surori” de A.Cehov, Lizeta în „Jocul dragostei şi al întâmplării” de P.Marivo, Vera în „O vânătoare de raţe” de A.Vampilov, Şarlota Ivanovna în „Livada cu vişini” de A.Cehov, etc., cât şi din cea autohtonă, naţională: Paulina în „Păsările tinereţei noastre” de I.Druţă, Ioana în „Pe-un picior de plai” de I.Podoleanu, Gafinca în Testamentul” de Gh. Urschi, etc. Pe Paulina Zavtoni nu poţi s-o imiţi şi nici să-i reproduci vocea inconfundabilă şi maniera artistică de a juca pe scenă, de la dânsa poţi lua doar exemplu cum să munceşti, cum să înţelegi piesa autorului şi cum ar trebui să interpretezi rolul încredinţat de regizorul spectacolului. A fost şi este o onoare pentru orişice poet şi prozator, ca şi din creaţia lui să fie citită de la microfon de către inegalabila artistă Paulina Zavtoni, care plină de energie şi astăzi este solicitată la radio şi televiziune, la şedinţele cenaclurilor literare, unde se lansează şi noi cărţi editate, la alte manifestări culturale, ca dumneaei să iasă în faţa publicului drag şi să recite vreo poezie sau proză. Şi Domnia Sa vine, nu numai ca să fie prezentă, dar şi să polemizeze pe marginea cărţilor lansate şi, evident, şi să recite câte ceva. Şi pentru mine a fost şi este o onoare să fiu alături de îndrăgita mea artistă Paulina Zavtoni şi să discutăm pe-ndelete la multiple manifestări cultural literare la care sunt invitat şi particip. Teatrul, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Televiziunea, Radioul, bibliotecile, instituţiile de învăţământ superior şi mediu, liceele, colegiile, uniunile de creaţie etc. Sunt traseele artistice pe care Paulina Zavtoni trebuie să meargă şi să evolueze. De timp şi oboseală dumneaei n-are când să se plângă, ea ştie că este aşteptată şi trebuie să le onoreze prezenţa. Timpul nu iartă nimic, anii trec şi Distinsa Doamnă Paulina Zavtoni conştientizează acest lucru, stăruind să aibă grijă şi de ţinuta sa artistică şi de vestimentaţia stradală, şi cea scenică, şi de comportamentul său cu colegii, prietenii, publicul larg de spectatori. Frumoasă şi elegantă ca-n anii tinereţii, iubita noastră artistă Paulina Zavtoni este ca o floare în mijlocul compatrioţilor, neamului românesc, iradiind necesarul de pe lume ce se cheamă cultură, energie, blândeţe, tandreţe, bunătate şi simplitate omenească şi creştinească. Se bucură din ceruri şi neuitatul soţ, tată şi bunic Spiru Haret şi de consoarta sa iubită, Paulina Zavtoni, şi de feciorul său Constantin Haret, director al Teatrului dramatic rus „A. P. Cehov”, pe a cărui scenă joacă şi soţia lui, Alea Tuz-Haret şi de fiica Lucia, profesoară la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi, evident de nepoţeii Anatol, Dumitru şi Dănuţ, care şi ei merg cu dreptul pe urmele părinţilor şi bunicilor, îmbrăţişând cu drag arta teatrală. Ne bucurăm şi noi, c-o avem alături pe îndrăgita artistă şi eleganta doamnă Paulina Zavtoni. Se bucură întreg neamul românesc de distinşii oameni de cultură de talia Paulinei Zavtoni!

Ion Cuzuioc,
Scriitor și publicist / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.