Prin amabilitatea distinsei doamne Măndiţa, soţia regretatului mare actor Nicu Constantin, aflându-mă la Bucureşti, am intrat în posesia a trei cărţi ale poetului george (sic!) Filip. Cine nu a auzit de george Filip să afle că este plecat din România încă din anul 1978 şi s-a stabilit la Montreal, unde a scris zeci de cărţi, cu dragoste și dor de Țară ! Dacă le punem la socoteală şi pe cele câteva publicate în RSR înainte de plecare, a ajuns la 54 şi nu se lasă – cu siguranţă că ne va surprinde cu alte cărţi minunate, muzele fiindu-i mereu pe aproape și este încă tânăr – a plecat pe 80 pe 22 martie 2018! Am zis de mai multe ori că… vom fi mândri că am trăit pe vremea Poetului – aşa i se spune la Montreal. În peisajul cultural românesc al oraşului este un năstruşnic, unic, de nimic mulţumit şi mereu gata de harță… poetică. Iată câteva rânduri despre cele trei cărţi (mi s-a cerut să nu depăşesc aprox. 10 de fiecare carte), toate publicate în anul 2016:
Una se numeşte „scrisori spre cer – 39 de elegii pentru Mihail Eminescu” – editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 78 de pagini cu poze color. Aşa cum scrie în prefaţă scriitorul Ioan Barbu – Aceste „Scrisori spre cer” alcătuiesc o carte unică în literatura română… Fără discuţie, aşa este. Niciun poet, până în prezent, nu a scris aşa carte, cu 39 de „închinăciuni aduse la picioarele Sfântului Limbii Române”.
A doua carte se numeşte POEME DANSANTE – DANCING POEMS, Editura Călăuza v.b. – Deva şi Editura Destine – Montreal, 196 de pagini. Este o carte bilingvă, română – engleză, traducerea fiind făcută de renumita Muguraş Maria Petrescu-Vnuck ( a tradus printre altele şi poeziile lui Cezar Ivănescu) şi de 
David Paul Vnuck (USA), care spune în prefaţă: In Dancing Poems, George Filip distinguishes himself as a master of word and metaphor. His emotions have been forged with the sickle and the hammer in the fire of Romania’s past which included an invasion by the Soviet Union, a puppet government, and unimaginable oppression. We who have never lived under such conditions can, through George Filip’s poetry, experience his helplessness, fear, loss and yes, even his capacity to dream of a better existence either in life or in death. …(În volumul Poeme dansante, George Filip se distinge ca stăpân deplin al cuvântului şi al metaforei. Emoţiile lui au fost făurite cu secera şi ciocanul în trecutul României, în care s-a inclus o ocupaţie a Uniunii Sovietice, un guvern marionetă, dar şi o opresiune greu de imaginat. Noi, cei care nu am trăit niciodată în astfel de condiţii, doar prin poezia lui George Filip putem înţelege experimentul neputinţei, al fricii, sentimentul de a fi pierdut ceva în viaţă, cât şi în moarte. …)
A treia carte numită Statuia pubertăţii, este constituită din 52 de interviuri cu george Filip (nu vă miraţi – aşa îi place lui să i se scrie numele), luate de diferiţi scriitori şi chiar de unii ne scriitori – „prieteni, cititori şi cunoştinţe” cum explică Poetul în „Avertisment” – adică un fel de Cuvânt înainte. Ba chair și nepotul Luca Bocănici, de 11 ani (nepot din partea eroinei prea bune și rabdătoare Maria, soția Poetului) ii pune câteva întrebări. Cartea se citeşte pe nerăsuflate, fiind plină de umor şi de… năstrușnicii. A apărut tot la Editura Antim Ivireanul şi are 414 pagini.
Nu vă obosiţi să căutaţi cărţile lui george Filip în librăriile din România – nu le veţi găsi. Încă nu a venit vremea ca scriitorii români din diaspora să fie „recuperaţi” (aşa cum spera regretatul poet Cezar Ivănescu) de literatura română.
Alexandru Cetăţeanu