Amintiri din viitor: foametea spirituală din Moldova sovietică și „independentă”
La nici 17 ani, în septembrie 1971 am venit la studii, la Chișinău, singur și sărăcit de lumea mirifică a satului românesc din Basarabia. De student observasem că, oricât de multă pâine se găsea în magazinele sovietice, moldovenii erau foarte flămânzi. De libertate, de adevăr, de drepturi naționale, de Țară. Păreau copii ai nimănui, fără părinți și buletin de identitate. Oricui nu-i era lene, își bătea joc de ei, încât le schimbase și numele, și denumirea limbii și le întinsese un gard de sârmă ghimpată pe Prut să nu-și vadă…
