◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024
Limba română

Cioran zicea, mai în glumă, mai în serios, că să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract. De ce e limba română așa o limbă unică? Nu că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini, cărora nu le putem reproșa subiectivitatea. Așadar, azi, de Ziua Internațională a Limbii Materne, să auzim 11 motive care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul „pietrelor” rare ale…

Citește mai mult

Cioran și criza de azi

Ce-ar fi gândit, ce-ar fi scris, dacă ar fi apucat-o, Cioran despre pandemia COVID-19 și ravagiile pe care aceasta le face în omenire? Dezastrul i-ar fi accentuat scepticismul față de condiția precară a omului, față de jalnica lui vulnerabilitate în fața Răului din Univers, față de destinul lui tragic aflat sub imperiul neantului, al neantului pe care-l respiră și-l poartă în sângele lui spre propria-i pieire, față de moartea care-i dă târcoale la tot pasul. Istoria de la Geneză la Apocalipsă – o Apocalipsă care, iată, începe să-și arate fața…

Citește mai mult

Marii înaintaşi / Acad. Gheorghe Păun

România este o ţară bogată – prin oamenii săi. România este o ţară sărăcită – de oamenii săi… Iar de-ul de mai devreme indică şi actantul şi victima… După ultimul mare război (măcar de-ar fi fost ultimul…), i-am trimis la Aiud sau la Canal, iar pe mulţi alţii (pe cei care nu s-au „integrat”, din convingere sau de nevoie, abdicând adesea de la menirea lor) i-am obligat să plece în lume. Primii au umplut cimitirele, cei de pe urmă au umplut universităţile şi bibliotecile Europei. Şi câţi au fost! Abia…

Citește mai mult