Ce bine era că este
Cred, cititorule, că a te face să înțelegi că suntem clipa care se vede este rostul cel mai de seamă al Poeziei. Am fi de acord dacă ne vom spune că timpul este compus din clipe, dar nu toate clipele se compun din timp, după cum nu toate privirile sunt o vedere. Timpul este forma unei realități cronologice, determinată în mod convențional pentru a întruchipa trecerea materiei. Clipa, însă, are o altă succesiune. Un alt fel de întâlnire dintre prezent și derivatele sale, adică una inexistentă, atâta timp cât clipa…