Furia sublimă a lui Mihai Eminescu
Față de pelagra și intoxicațiunile timpului său (vezi în poezie imaginea stâlpului de cafenele, comedia minciunii, urâciunea fără cuget, desfrâul) Eminescu își manifestă furia sublimă, cum consemna George Călinescu. Ilustrăm ideea recitind „icoane vechi și icoane nouă” din publicistica eminesciană, în care sunt evocate momente pilduitoare ale istoriei și spiritualității noastre, dar, în același timp, biciuite „formele fără fond”, convenționalismul, răsturnarea ierarhiilor, comploturile, fățărnicia, regresul intelectual, sporirea îngrijorătoare a „scribilor”, plăgi nevindecate, consunând cu imaginea din „Junii corupți”: Cad putredele tronuri în marea de urgie. Eminescu, publicistul, credea în rolul…