Democraţia cărţii / Acad. Gheorghe Păun
În vremurile „vechi”, exista un fel de anecdotă-eseu (anecdotă pentru că avea haz, eseu pentru că avea noimă), formată dintr-un şir lung de fraze de genul „magazinele sunt goale, frigiderele sunt pline; frigiderele sunt pline, toată lumea se vaită; lumea se vaită, dar toţi aplaudă…” şi aşa mai departe, o jumătate de pagină de paradoxuri. Măcar unul a supravieţuit, reformulat: toţi amatorii de carte se plâng, cumpărătorii de preţurile mari, autorii de mercantilismul editurilor şi lipsa sponsorilor, dar toată lumea cumpără şi, detaliul la care vreau să ajung, publică. Pentru…