Tag: eminescu

Onorată și îndurerată asistență, participanți la comemorarea celui mai mare român, Sunt Nicolae Constantinescu, pensionar în vârstă de 84 de ani și am fost profesor de Anatomie Clinică și Tehnici Chirurgicale la Facultatea de Medicină din București. Formația mea de chirurg mă obligă să atac lucrurile fără menajamente; când sunt cu un bolnav, vreau să-l vindec, aici la căpătâiul lui Eminescu vreau să-l repunem în drepturi la 131 de ani de la trecerea lui în veșnicie. În ultimii ani am fost unul dintre cei care au contribuit la emiterea…

Suntem mereu datori faţă de Eminescu

15 iunie 2020

| Opinii

Pe Eminescu l-am cunoscut din fragedă pruncie, când mama ne-adormea un pic, cu „Somnoroase păsărele”. Am aflat de la părinţi, profesori şi din opera lui, că era ca un „Făt-Frumos din lacrimă”, un tinerel frumos, tras ca prin inel, cu faţa luminoasă. Dar de fapt, ne-am dat seama, până la urmă, că era chiar el, poetul nepereche. Contemporanii lui îl admirau pentru talentul şi măiestria în mânuirea versului, pentru talentul în interpretarea cântecelor populare româneşti, prin profunzimea gândirii filozofice. L-am reîntâlnit pe Eminescu, când eram mari, la vârsta primelor iubiri,…

OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU

14 iunie 2020

Vacarmul unei vieţi trepidante naşte o dorinţă firească: pacea lăuntrică. Doar în Grădina Smereniei putem avea şansa deplinei purificări, a isihiei, a înfloririi fiinţei spiritualizate, care devenim. Şi-atunci, numai atunci, putem simţi aroma binecuvântărilor îngereşti, prin împăcarea sinelui cu sinea. În acest spaţiu fascinant şi binecuvântat, am putea avea şansa de a ni se dezvălui frumuseţea şi înmiresmările florilor pe care, un mare scriitor creştin, Alexandru Lascarov-Moldovanu, le-a numit florile „lepădărilor de sine”, florile „mărinimoaselor uitări ale jignirilor primite” şi florile „luminoaselor renunţări”. Doar acolo, şi numai acolo,…

Nesfârșita noapte a vandalilor

14 iunie 2020

| Un comentariu

Citind cu strângere de inimă știrile ultimelor zile, nutresc un sentiment difuz: Statuia lui Winston Churchill de la Londra a fost vandalizată de protestatari, la data de 7 iunie 2020, chiar de Ziua debarcării în Normandia, în timpul unui miting de luptă împotriva rasismului, când participanții au scris cu vopsea verde pe statuie, acuzând că fostul premier britanic, din perioada Celui de al Doilea Război Mondial, ar fi fost rasist. De aceeași soartă au avut parte și câteva statui ale fostei Regine Victoria a Marii Britanii. Nu a scăpat de…

Despre „troienirile” acestui prezent

7 iunie 2020

A întrebat, cumva, cineva, „de ce-l mai sărbătorim pe Eminescu?” De ce nici nu mă mai miră întrebarea, atâta timp cât necunoașterea, neinstruirea, ignoranța, nepatriotismul, necredința etc., înfloresc, găunos, pe zi ce trece. Avem mentori, profesori, psihologi, reporteri etc., dar nu reacționează atunci când trebuie. Și trebuie! Trebuie să reacționăm la fiecare mică-mare lipsă de respect pentru Țară, pentru Credință, pentru Școală, pentru Verticalitate, pentru creșterea în Duh și în Adevăr! În fiecare Zi pe care PreaBunul Dumnezeu ne-o dăruiește, după rugăciunea de dimineață, obligatoriu, s-ar cuveni de lecturat o…

De ce-l mai sărbătorim pe Eminescu?

6 iunie 2020

Iată o întrebare pe care a adresat-o un tânăr jurnalist unui dascăl de limba şi literatura română. Nu cunosc răspunsul care a fost dat unei astfel de întrebări, care, atunci când vine din parte unui tânăr mai poate fi înţeleasă ca inocenţă, dar când vine din partea cuiva care se vrea purtător de opinie, atunci, sigur, apar serioase semne de întrebare legate de profesionalismul pretinsului gazetar. L-aş fi întrebat pe acest gazetar dacă s-a rugat cu o seară înainte şi, dacă da, de ce se mai roage, doar s-a rugat…

EMINESCU – Marele noroc al literaturii române (1)

10 mai 2020

| Opinii

Motto: „Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei.” (Mihai Eminescu) Când se cercetează cu acribie opera unui poet ca Eminescu se caută înţelesuri, sensuri, forme, ambianţe, se încearcă de fapt parafe alături de cel ce semnase simplu dar dramatic la viaţa sa, creatorul. În situaţia noastră actuală când poetul este analizat cu admiraţie, ori cu îndoială, ajungându-se până la denigrare, mă duce cu gândul la ce spunea autorul „Sărmanul(ui)…

Am urmărit prima ”Serata Eminescu -jurnalistul” ON-LINE…

14 aprilie 2020

| Un comentariu

Faină treabă internetu` ăsta! Stai acăsică-n fotoliu, relaxat, mănânci floricele, bei o limonadă (dacă le ai, evident, pe penuria asta!!), nu ai botniță la gură, nu mai bați drumul, metroul sau tramvaiele s-ajungi la UZPR sau la ICR sau mai știu eu unde ar putea avea loc un eveniment cultural-jurnalistic, riscând ca în drum să dai nas în nas cu-alde Garcea-cașchetă să te-ntrebe de țidulă, dacă ai completat nuș-care punct (era să zic vital!!) de pe tărășenia aia, numită Declarație pe proprie răspundere (funcție de destinația ta și traseul utilizat!), să-ți mai tragă și-o amendă că…

Cadran cultural nr. 1/2020

6 martie 2020

Primul număr al publicației băcăuane își deschide coloanele sub semnul cărții, protagoniști fiind Mihai Eminescu (cu un fragment din Mira), Constantin Călin, Ovidiu Genaru, felicitați ca laureați ai Premiului „Lucian Blaga“ al Academiei Române și, respectiv, Premiul Național de Poezie „M. Eminescu“, și Constantin Ciosu, cu o caricatură la temă. Din sumar se disting incitantul interviu cu criticul și istoricul literar Constantin Călin, aflat în „situația bogatului din pilda evanghelică“, eseurile „Eminescu la începutul mileniului al treilea“ și „Tudor Ghideanu despre filosofia lui Eminescu (IV)“, profilurile aniversare sau comemorative dedicate…

ROSTIRI ȘI ROSTUIRI LINGVISTICE ROMÂNEȘTI PREEMINESCIENE

22 februarie 2020

| Evenimente

De ce preeminesciene? Pentru că Eminescu și opera lui literară, lexicală și jurnalistică constituie punctul de reper cel mai de sus, culmea exprimării în limba română literară. Dar pentru că Eminescu n-a venit din neant, ca Hyperion, ci a valorificat o moștenire literară (poate arhaică, neșlefuită și prea puțin cercetată, dar cu atât mai inedită și mai valoroasă, creată de niște oameni cu înclinații literare deloc de neglijat, pe care însuși Luceafărul literaturii române îi așează – în poezia Epigonii – pe piedestalul de măreție pe care-l merită acești precursori)…

Serata „Eminescu, jurnalistul”/ 27 ianuarie 2010

29 ianuarie 2020

Dragi prieteni întru Eminescu, odată cu începutul noului an, serata „Eminescu, jurnalistul” se pregătește să împlinească șase ani. Vă mulțumim că ați fost alături de noi în toată această perioadă. Mulțumim, de asemenea, Institutului Cultural Român și Centrului Cultural „Mihai Eminescu” pentru susținere și colaborare. În deschiderea seratei, doamna Elena Scurtu ne-a urat un an cu multe realizări și împliniri în promovarea valorilor culturale și științifice. Doamna Rodica Subțirelu, la bine cunoscuta rubrică „De la Eminescu cetire…, a prezentat un scurt fragment din scrierile jurnalistice eminesciene, din care redăm…

Revista „Familia” și Mihai Eminescu

20 ianuarie 2020

| Opinii

„Familia”, care i-a găzduit primele poezii, prin pana îndurerată, în acel moment, a lui Iosif Vulcan, nota la rubrica Salon: Eminescu a murit, știre cu fotografia poetului încadrată în chenar negru, cu textul: „națiunea mea, îmbracă doliu! Poezia română plânge! Vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un Luceafăr, vi s-a răpit o podoabă. Genialul poet Mihail Eminescu a încetat din viață”. Rețin atenția cititorului asupra acestor apăsătoare și profunde cuvinte folosite de Iosif Vulcan, în timpul în care mulți îl prigoneau, el era socotit „o columnă, un geniu”. În doliul…