Everestul ambiției
Promit deseori, o meteahnă de care nu cred să scap vreodată, că scriu despre. Acest ,,despre” mă încurcă uneori atât de rău, încât mă salvez citind. În asemenea momente îmi zic, câteodată nu doar cu vocea gândului și nu doar în glumă, că scrisul dăunează grav lecturii. În cele din urmă, dar cu jenantă întârziere, reușesc să-mi țin promisiunea. Cam așa stau lucrurile și în cazul de față, când avusesem convingerea că PISCURI ATINSE, manuscrisul cărții pe care tocmai o trimit la tipar, îmi oferă prilejul articulării lejere a câtorva…