◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro20.04.2024
Metafore cătând

Când am plecat din București, întunericul ne intra în ochi ca o răutate insidioasă și nici măcar luminile orașului, nici farurile mașinilor care încercau să-l sperie și să-l împingă înapoi spre văgăunile din care se prelingea peste tot, nu reușeau să-l învingă. Din cauza asta, dar și fiindcă ne grăbeam poate, nu deslușeam nicio metaforă pe nicăieri. Dar ce metaforă ne mai trebuia, mai bine ardem câteva scatoalce timpului și să-l dăm peste cap să ne lase să mergem mai repede decât să ne zgâim după metafore, hai să fim pragmatici…

Citește mai mult

Călăuza

De o bucată de timp, o părticică din cerul raiului a coborât pe pământ și s-a desfășurat, anume parcă pentru încântarea sufletului meu, pe plaiuri argeșene, aninându-se undeva pe o axă imaginară ce ar lega, în închipuirea oricărui om dornic de asemenea plonjări în bucurii ale visării, două mănăstiri. Este vorba despre Aninoasa și Slănic, două repere ale credinței cu rezonanțe ample în inimile multor credincioși, semne de veșnicie care nu ar fi fost pomenite aici, dacă nu ar fi intervenit un al treilea semn de atemporalitate și nemărginire, aparent…

Citește mai mult

Oraș mic, surpriză mare

Dintre surprizele zilelor de marți, una ne-a întâmpinat aseară, pe Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, și pe subsemnatul, la Câmpina, în ținuta de gală a unei aniversări. Ziarul de aici, un săptămânal de informații care se numește sugestiv OGLINDA DE AZI, tocmai împlinea douăzeci de ani de la fondare. Ei și ce, va putea spune oricine, mai puțin jurnaliștii care au redactat măcar o știre și au bătut măcar o dată drumul de la fapt la semnificația lui, fără să mai punem în discuție emoțiile nașterii fiecărei ediții, care de…

Citește mai mult

Ceva domnesc

Se împlinesc curând patru ani, în aprilie, după cum e datat autograful, de când mă așteaptă. Surpriza este una presărată cu regrete că nu am adăstat mai demult asupra ei, încântarea cititului de acum mi-ar fi priit oricând. Fiindcă, trebuie să spun, se pare că, asemenea autorului ei, cartea care m-a ispitit în această dimineață are nu doar o frumusețe interioară silențioasă, ci și răbdarea dospirii ca ,,o tăcere într-un trunchi/rămas să niciunde mai poată muri”, cum ni se destăinuie George Baciu din Domnești-Argeș printre alte metafore, că se pricepe la…

Citește mai mult

Cumințenie provocatoare

Cunoscând eseistica cu care își ademenește cititorii adesea, mai ales pe teme culturale, am fost curios să văd ce dezvoltă într-o carte construită exact pe o asemenea problematică. Așa încât volumul „Cultura română pe înțelesul patrioților”, apărut la finele anului trecut la Editura Humanitas, sub semnătura lui Mircea Vasilescu, profesor la facultatea de litere a Universității din București, a început să mă privească îmbietor, dintr-o așteptare răbdătoare, de vreo câteva săptămâni. Pare o carte liniștită la o simplă răsfoire, dar mai atenta aplecare asupra paginilor ei îți răsplătește efortul cu…

Citește mai mult

Ciudățenie

De când au ieșit la pensie parcă-s alți oameni, el a devenit ursuz, morocănos, îi ninge și îi plouă întruna, uneori câte o lapoviță de cuvinte se așterne între ei, iar ea, ea nu știe ce să mai zică, indiferent cum ar da-o tot supărat rămâne, cu nimic nu-i intră în voie, mereu e nemulțumit, însă ea, de data asta, chiar nu are vreo vină, cum putea ea să impună celor care stabilesc pensiile alte criterii, e de acord că el a muncit mai mult, iar munca lui a fost…

Citește mai mult

Mărțișor

Zorii vin tiptil, ca o dragoste care vrea să tatoneze speranța se apropie, ceva cunoscut și totuși altfel se petrece cu Ea, nu-și poate imagina ce poate fi, o împletire de vis cu realitate, poate numai vis ori numai realitate, este inexplicabil ce i se întâmplă, o încearcă un sentiment ciudat de împlinire neașteptată, respiră clipa ca pe o imensă bucurie dar fără a-i cunoaște sursa, nu înțelege cauza stării de bine care o cuprinde precum vălul unei liniștitoare tihne, e ca și cum ar fi făcut cândva o faptă…

Citește mai mult

Revelion

Îi va face o surpriză mortală, a comandat tort și chiar acum, cât se odihnește ea un pic, merge să-l aducă, trage ușa încetișor după el, yala face un clic liniștitor, se încuie automat, de Crăciun a ratat, se treziseră cu vecinii de la doi așa, ca din întâmplare, veniseră pentru cinci minute și au rămas cinci ore, nu se va repeta, vor sta cu ușa încuiată și nu vor primi pe nimeni, nimeni-nimeni nu le va știrbi intimitatea, vor face revelionul doar ei, numai ei, adică el și femeia…

Citește mai mult

Poezia unei mănăstiri

Lumina ambiguă a zilei ne punea în fața unui test de nesiguranță, încercând să ne învăluie cu un aer tomnatic tocmai acum, când primăvara ar trebui să-și trimită emisarii pentru a trece amăgirea iernii în teritoriul amintirii. În schimb, mănăstirea Adam, situată pe colinele dulci ale Galațiului dinspre Bârlad, ne întâmpina cu un îndemn spre puritate, prin albul dominant al bisericii, chiliilor și celorlalte construcții aparținătoare, un alb ce părea și mai impunător în lumina unei zile mohorâte. Căutasem locul îndemnat fiind de mirajul unor povestiri din vechime, auzite în…

Citește mai mult

Din pur altruism

Deseori, am impresia în ultima vreme că prea des, abia închei un text și deja regret că nu am prins în el mai multe nuanțe, nu am redat mai clar niște aspecte care ar fi fost mai lămuritoare pentru subiectul abordat. Desigur, este în firea lucrurilor să căutăm necontenit ceva-ul mobilizator, acel motor al permanentei deveniri, plusul care exista oricum acolo unde iscodisem deja, dar nu ni se relevase până la momentul contemplării, hai să spun al observării, ca să nu fiu prea prețios în exprimare. Dar trebuie să fim…

Citește mai mult

Anticentrifugal

Rândurile care urmează le-am transcris dintr-un proces verbal de constatare a realității, cuvânt cu cuvânt, și am primit permisiunea să le public cu condiția să nu omit ceva, nici măcar o virgulă. Beneficiara unor tradiții de breaslă bogate, recent, la 11 ianuarie, împlinindu-se un secol de la consfințirea nașterii sale, dar având ramificațiile începutului mult mai îndepărtate în timp, UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI din România continuă să-și consolideze identitatea profund, organic și funcțional, devenind tot mai mult o entitate cu exigențe și cu aspirații înalte. Creșterea vizibilității sale, strâns legată de…

Citește mai mult

Dragostea rămâne

O carte ca o spovedanie te acaparează întotdeauna, nu ai scăpare. Totul e să o atingi și să-i răsfiri apoi paginile atent, să i le mângâi cu paginile sufletului tău gata răsfirate, pregătite să primească povestea. E musai să le mângâi, altfel poți speria povestea. Iar o poveste speriată se închide în sine înainte de a începe să-și deșire firul. Cum mângâierea e întotdeauna și un semn al comuniunii, al iubirii, paginile mângâiate vor elibera povestea cuprinsă în ele. Și atunci povestea vine spre tine, e însăși spovedania pe care…

Citește mai mult