◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024
Sâmbăta mea grăitoare

Anii în care citeam toate manuscrisele ce aveau să capete statut de carte, adică să devină vehicul spiritual de sine stătător, m-au îmbogățit cu atâtea experiențe de neuitat, încât nu știu dacă până la urmă i-am ajutat eu pe respectivii autori sau mi-au făcut ei acel bine urieșesc, pe care doar lectura te poate ajuta să-l trăiești. Una dintre aceste cărți m-a impresionat atât de mult, că îmi amintesc adesea de ea, mai cu seamă sâmbăta. Și-mi amintesc nu doar fiindcă e vorba despre un roman cu totul aparte, ci…

Citește mai mult

Ție

Port cu mine întotdeauna, într-o geantă cum duce cu sine aproape orice posesor de obsesii și căutător de idei noi, una sau mai multe cărți. Sunt volume care m-au încântat și impresionat prin ceva, și vreau să prelungesc starea de grație avându-le asupra mea, să nu cred cumva că a fost vis. Ori sunt cărți care urmează, simt, să-mi spună ceva încă nelămurit, ceva gata-gata să se releve, dar nu a venit încă vremea revelării și de aceea le țin aproape, să nu ratez clipa magică. Foarte rar mă înșel!…

Citește mai mult

Ctitori de veșnicie

Una dintre cărțile apărute spre finele anului trecut m-a fascinat prin amestecul de gingășie și robustețe, prin generozitatea cu care îți nutrește bucuria atingerii de îndată ce îi deschizi copertele și începi a o cerceta, mai cu seamă dacă la ochii văzuți îi alături și pe nevăzuții ochi ai sufletului. Așa vom observa ușor că eroii cărții nu sunt efemeride prinse întâmplător între felii de eternitate, ci înșiși făuritori, fiecare în felul și după puterea sa, ai unei veșnicii numite România. Poate vor fi existând și alții asemenea lor, adică…

Citește mai mult

Săptămâna lui Firiță Carp

Un dans al fulgilor de nea s-a încins peste ultima seară de sărbătoare a lui Firiţă Carp şi a editurii sale Detectiv literar, la librăria Mihail Sadoveanu. Până şi personajele cărţilor de pe rafturi, sub privirea mustrătoare, poate a celui mai cultivat şi longeviv librar, prieten al scriitorilor, Geta Munteanu, s-au oprit din sporovăială ca să asculte şi să nu deranjeze asistenţa, mai puţin numeroasă dar de calitate, a celor care au reuşit să ajungă la locul faptei. Au fost scânteieri de argint, nu vă mint, mai ales în dialogul…

Citește mai mult

Mesteceni de linia întâi

Am întâlnit recent, în „Tema pentru acasă” a lui Nicolae Dabija, roman apărut mai întâi în română apoi cucerind meridiane literare prin traduceri succesive în mai multe limbi ale globului, am întâlnit, așadar, nu demult, și într-o altă carte o atmosferă asemănătoare. Abordarea suferinței umane într-una dintre cele mai de neînțeles ipostaze ale sale – lagărele de prizonieri și deportați rezultați din războaiele pornite de oameni împotriva oamenilor – este subiectul comun și comună este privirea oarecum neutră, prin prisma unei analize care se dorește detașată de întunericul existenței descrise….

Citește mai mult

Dar dumnezeiesc

M-am învârtit de nenumărate ori în juru-i. Am făcut-o înainte de sfințire, poate întâmplător uneori, alteori cu cea mai clară intenție, dar simțind de fiecare dată un fior ca o a diafană bucurie și o boare de sacralitate. I-am înconjurat cu căldura inimii și cu privirea măreția și respirația divinității în chiar clipele sfințirii, când mulțimea sosită de pretutindeni i-a accentuat rostul. Dar până ieri, când s-a săvârșit prima slujbă de Sfântul Andrei, nu am intrat. Nu am îndrăznit poate considerând că nu eram suficient de curat pentru o asemenea…

Citește mai mult

Andrei

Într-una din zilele verii în care am început să cred că a face cărți este ca o permanentă primăvară în viața omului, în viața mea a apărut un purtător de mustață impunătoare, în umbra căreia se răsfăța mai mereu o țigară. Negrul ochilor desfășura către interlocutor o rază de lumină încurajatoare, o lumină menită parcă să sublinieze rotunjimea rostirii cuvintelor, cuvinte ce se rostuiau într-o dicție actoricească și într-o dulceață specifică graiului moldovenesc. Parcă-i actor îmi zisesem, și aveam să aflu că chiar actor era, și nu oriunde, ci la…

Citește mai mult

Viitorul însuși

În decursul traiectoriei vieții mele, petrecute oarecum în umbra cărților, am avut parte de multă lumină venind dinspre ele. Recunosc că sunt o fire ușor entuziasmabilă și entuziastă, dar nu întotdeauna această caracteristică se relevă datorită naturii ei, cât mai ales naturii lucrurilor care se petrec cu mine ori în preajma mea. Ieri, la Brașov, cu mine și în preajma mea, s-a petrecut ceva legat de o carte despre care, dacă nu ar fi scrisă direct cu inimile celor ce i-au dat consistență, aș putea afirma că este o carte…

Citește mai mult

Sub semnul verdelui de toamnă

Am fost, sigur am fost de câteva ori până acum la Băile Herculane, dar azi e altceva, va fi întâlnirea promoției ’80 jurnalistică înspre care plec din București, împreună cu Florin Dochia venit special de la Câmpina, plecăm așadar în doi cum se zice și ne strecurăm prin niște zori indeciși către Gară, un miracol face să urcăm pe ultima sută de metri într-unul dintre cele două vagoane ale trenului care se urnește, se mișcă și înaintează ciudat de voios prin același amestec de vreme lăptoasă, lumina zilei se furișează…

Citește mai mult

Plăviceni, 9 august 2018. Săvârșitu-s-au!

Așa cum am anunțat deja, joi, 9 august 2018, la mănăstirea Plăviceni din fostul județ Romanați (actualmente Teleorman) a avut loc comemorarea a 417 ani de la asasinarea lui Mihai Viteazu pe câmpul de la Turda (9 august 1601). A fost o comemorare specială, pentru că la Plăviceni, în 2010, au fost descoperite osemintele lui Mihai Viteazu, despre care nu se mai știa nimic, din 1650, când Wolfgang de Bethlen, în Cronica Transilvaniei, scria că, la un moment dat, aceste oseminte au fost duse în Valahia Transalpină. Biserica mănăstirii a…

Citește mai mult

Armonie și extaz

Poate și datorită sonorității numelui cu care își semnează producția jurnalistică și literară, dar cu siguranță fiindcă scrisul său are dintotdeauna un „ce” îmbietor pe care, odată descoperit, îl cauți mereu pentru a-ți reconfirma intuiția și renutri cu bucurie viciul lecturii, îi urmăresc de mult timp, chiar cu mult înainte de a-l cunoaște direct, acrobațiile stilistice din perimetrul limbii române. Ele au anverguri și densități care, îmi exprim speranța, într-un viitor manual despre teoria scrisului elevat și încărcat de substanță, îi vor nemuri numele. Ba, că tot a fost ieri…

Citește mai mult

Profesor în ceruri

Au trecut aproape două zile de când am aflat ce n-aș fi vrut să aflu niciodată, despre nimeni. Și s-a scurs ceva mai mult timp de când s-a întâmplat. M-a sunat un prieten comun și mi-a spus la telefon plângând, nici n-am înțeles de la început ce veste poartă șuvoiul lui de cuvinte amestecate cu lacrimi, știu că el uneori scrie plângând, dar acum era altceva, când am priceput, în sfârșit, fulgerul veștii m-a trăznit pur și simplu. Mergeam la o-ntâlnire, dar mi s-au înmuiat picioarele și am început să…

Citește mai mult