◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Credință De Sânziene în liniștea adâncă a dimineții aud cum pașii viselor îmbrăcate în ie zgândăresc viitorul semințelor rătăcite în glie să germineze pâinile pentru hrana iluziilor e o nebunie să crezi fie doar o clipă că paiele grâului fost vor deveni prilej de rătăcire a iubirii pentru ceilalți în vreo duminică Firiță Carp / UZPR

Citește mai mult

Profesorul

Dumitru Câtu. Un nume care pentru dumneavoastră poate nu spune nimic, pentru mine, însă, de câteva săptămâni este sinonimul unei tristeți sfâșietoare. A fost omul care, deși trecuse de 80 de ani, era veșnic în vervă, veșnic dispus să lege încă un dialog, numai să cunoască un zâmbet nou, să se bucure împreună cu un suflet proaspăt întâlnit de inefabilul comunicării. Sfida răceala dintre oameni cum sfida frigul iernii. Zvelt, cu capul descoperit chiar și atunci când ascuțișul vreunui pustiu de ger atenta la temeritatea omenească, înfrunta nu doar capriciile…

Citește mai mult

Echidistant, dar pro

Dintre temele pe care eram sigur până acum că nu le-aș fi abordat vreodată, una este tocmai cea la care mă refer în aceste rânduri. Mai exact, aș fi pariat că nu mă voi referi nicicând, mai ales în scris, la vreo inițiativă publicistică a maestrului Sergiu Andon, un as al exprimării jurnalistice elevate, cu precădere a aceleia din spațiul justiției. Dar iată că eseul domniei sale AJUNGE CÂT S-A GREȘIT!, publicat cu câteva zile în urmă, mă determină să nu rămân indiferent. Mai întâi, simt nevoia să explic de…

Citește mai mult

Două silabe ca un refren

Dacă nu îl cunoști bine-bine, nu poți crede câtă sensibilitate poate să aibă fiindcă o sobrietate evidentă îl îmbracă de sus până jos, adică pe toată verticala celor aproape doi metri cât mi se pare mie că măsoară Înălțimea Sa, mai ales când vorbim despre muzică. Pentru că atunci când vorbim despre muzică mi se pare înalt, cel mai înalt dintre toți cunoscuții mei. De ce despre muzică?! Pentru că muzica a fost una dintre pasiunile care i-au marcat existența, arzând pentru muzică ani în șir. Și datorită lui, acestui…

Citește mai mult

Medicament contra tristeții

Dacă ar fi doar poveste și tot ar merita să zăboviți asupra ei. Dar nu e doar poveste. Cartea „Vara când mama a avut ochii verzi” este şi poveste, dar este mult mai mult decât atât. Pe parcursul a peste 150 de pagini, Tatiana Țîbuleac face radiografia unui suflet aflat în suferință și are putera s-o caligrafieze cu inima şi cu mintea deodată. Personajul principal, un adolescent pus în postura de povestitor şi povestit, suferă de o boală gravă, care îşi are rădăcinile în neiubire. Pe deasupra, ajunge să se…

Citește mai mult

La serata „Eminescu, jurnalistul” de la Teatrul Excelsior „…muzica mea este reflecția înțelegerilor mele” – Eugen Doga

Vă rog să mă iertați Poate să fie prima dată în deceniile care m-au purtat pe cele mai imprevizibile portative ale scrisului când ceva mă îneacă și același ceva îmi împrospătează respirația. Este posibil ca întâia oară într-o viață de jurnalist onest tema să-mi producă o dilemă ce mă obligă la o decizie rapidă: scriu sau uit! Dar nu se poate uita ce mi s-a întâmplat cu câteva ore în urmă, așa că trebuie să scriu. Deși mă consider prea mic pentru un subiect atât de mare, prefer să mă…

Citește mai mult