Portrete, ceaţă şi fum / O amintire frumoasă: Blândul Ben
A fost o vreme, nu foarte demult, ori a fost demult de tot şi nu mai sunt eu în stare să realizez această dimensiune, când eram toţi foarte tineri, naivi, zăpăciţi de toate aromele vârstei, când eram siguri că n-o să îmbătrânim niciodată.Decupez din acea vreme un segment când eram gazetar la ziarul tineretului, o să vă transcriu şi numele (ca să nu credeţi că am vreo jenă ori vreo teamă), „Scânteia tineretului”. Eram o sută de oameni acolo, gazetari toţi, prieteni aproape toţi, în stare de gânduri frumoase, dar…
