O neaşteptată, însă dragă scriere…
Mi-a găsit numărul cochetei mele case din Sibiu, iar alăturat plicului şi timbrului poştal stătea caligrafiat, de o vizibilă mâna tremurândă, numele şi prenumele expeditorului ei: cel al profesorului de limba şi literatura română, pensionarul-bolnăvior Ion Funariu. Multă vreme director al prestigiosului Liceu „Radu Negru”, din preajma zidurilor fortificate şi bastioanelor de apărare ale falnicei Cetăţi Medievale a Făgăraşului. Este acel om cult şi de mare omenie cu care, împreună, am străbătut şi descris (gazetăreşte şi radiofonic) mai puţin ştiutul „Triunghi Transilvan Sentimental Eminescian”. Respectiv: argumentele biografice, poveştile şi poveţele…