Tag: ithaca

Francisco Brines a fost distins luna trecută cu Premiul Cervantes, supranumit și Nobelul Spaniol pentru Literatură Cântec de neadormire E încă noapte și cocoșul cântă.O face noapte după noapte.Iar eu pândesc cântarea-i în fiecare seară.Sumbru e timbrul vocii sale aproape stinse.Lumina pare acră, noaptea se sparge în tril.Pipăi întunecimea și-i deslușesc mesajul.Ai mai pierdut o noapte, vrea parcă să-mi vestească.Până într-o bună zi, când noapte și cocoș nu vor mai fi. ***Toamna trandafirilor Trăiești deja în gara timpului depășit:i-ai pus nume de Toamnă din Trandafiri.Absoarbe-le și aprinde-te. Și ascultă,sub cerul stins, liniștea…

ITHACA 525 ȘI EU AM O MENIRE, Peter Snyders, Adrica de Sud

4 aprilie 2020

Un omagiu adus tuturor acelora care se dedică idealului unei lumi mai curate, în special curățeniei spitalelor, în aceste vremuri tulburi și eu am o menire Atunci când voi, bogați și pestilenți,veți isprăvi să cheltuiți averea,coji de banane azvârlindla groapa de gunoi,tichete de voiajse vor roti prin aer drept confetti,veți fi sorbit până la fundlicori și vinuri fine,doze și sticle abandonândpe străzi înghesuite,oase de pește, fructe putrezitehârtii mototolite prin colțuri vor zăcea grămadă, îmi va veni și mie rândulsă primenesc această lume:sunt așadar ursit și eusă am un rost ales….

ITHACA 613/ ÎMI PLACE SĂ DEZMIERD FRUNZELE, Claribel Alegria, Nicaragua

10 ianuarie 2020

Îmi place să dezmierd frunzele Mai mult decât cărți Sau reviste Și ziare Mai mult decât buzele în mișcare Repetând cărțile, Revistele, Dezastrele, Îmi place să dezmierd frunzele Sub ele să-mi îngrop fața Să simt răcoarea lor pe-obraz Lumea s-o văd Prin sita lor cernută Trecută prin verzi vămi Și să-mi ascult tăcerea Cum se coace Licăr mijit pe buze Spărgându-se de limbă Pământul să-l ascult Și să-i ghicesc suflarea Țărâna-mi va fi trup Voi fi al gliei corp Și-al țarnei Claribel Claribel Alegría, Nicaragua (1924 – 2018) Traducere: Germain Droogenbroodt și…

ITHACA 584 ÎN CERURI, Blanca Castellón, Nicaragua

25 mai 2019

În ceruri Copilă fiind, visam să vizitez odată cerul și am putut ajunge acolo prin poezii prin avioane și prin vise. Când vremea va sosi, mă voi muta în lumea cea albastră, de pe-acum rezolv cu Creatorul formalități pentru șederea veșnică și-abia aștept transferul meu definitiv. Stăpânul doar mă știe și-nțelege, nu se va îndura să mă redea pământului și viermilor, care nicicând n-au dat dovadă de vreun atașament pentru condiția mea de om. Blanca Castellón, Nicaragua Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg din “Los Moridores” (Muritorii), Editura 400 Elefantes, Nicaragua …

ITHACA 569 / Taine / Georges Friedenkraft /Franța

9 februarie 2019

Taine Nu-ți pot dezvălui tainele mele/ În mine ele sunt încă în pârg (Mei Er, poetă contemporană din China) Nu-ți pot destăinui tainele mele Semințe de chimion în germinare În temniță de humus zăvorâte Visează la-ncolțirea viitoare. Tainele mele sunt omizi gingașe Visând în crisalidă, moleșite, Cum se vor transforma în fluturi. Tulburător, misterul, pe care ți-l ascund Fiori ți-ar da, te-ar face să roșești, ca o elevă, Ca salcia ce freamătă în vânt. Îngăduie tainelor mele să se coacă Plesnind apoi rotunde, rumenite, Trezindu-se la viață, iar de-o să…

ITHACA 561 Scriu, Egénio de Andrade, Portugalia

13 decembrie 2018

Scriu Scriu deja noaptea în casă. Scriu despre zorii în care ascultam foșnet de var sau de flăcări, și tu, numai tu, numele mi l-ai rostit. Scriu pentru a-mi aminti gustul primei guri sărutate cândva, tremurând. Scriu ca să urc la izvoare și ca să mă nasc din nou. Eugénio de Andrade, Portugalia 1923 – 2005 Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

ITHACA 543, SPARTE, Rafael Carcelén, Spania

20 iulie 2018

Sparte oglinzile toate, schimonosite până reflectă în deșert numele propriu, urmele noastre pălesc, eul tău tu-ul meu – invizibile urme lasă – ce dăinuie după noi. · Rafael Carcelén, (Chinchilla, Spania 1961) Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

ITHACA 540

29 iunie 2018

Rămâne doar un nume moștenire Acesta e voiajul dintre țărmuri, compus din pașii trecători de ieri și de-adineauri, care nu lasă urme. Va ști pesemne aburul ieșit din valul spart la mal – dacă-n prundiș stă încrustat numele lui? Sau poate zburătoarele-n picaj – îl văd crestat în scoarța vreunui pin? Ce altceva rămâne moștenire decât acel de-a pururea uitat nepomenit vreodată nume călător. Mahaya Mohd Yassin, Malaezia. Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg