Verde de Bacău
Fusese demult seară când am ajuns la Bacău. Printre luminile orașului, după cum nici printre printre gândurile cu care plecasem din București nu se întrezărea nimic deosebit, nicio iluzie nu se arăta să înlocuiască visul unei nopți ce urma să se scurgă ca orice noapte destinată odihnei. Dar întâlnirea, la acea oră târzie, cu câțiva oameni înnobilați cu harul dialogului, avea să îmbrace timpul petrecut împreună în haina unei amintiri de neuitat. În miezul ei s-a așezat, chiar de la început, chipul unui om pentru care cuvintele au greutatea de…